Iubita mea cu ochii ca cafeaua, ca cand te vad ma fac ca carameaua! Ca cate flori pe lume infloresc, ca cam atat pe tine te iubesc!)
SEARA UITARII
e seara peste sufletul meu
si totul e din ce in ce mai greu.
incerc sa inteleg de ce te'am iubit?
si...de ce te mai iubesc?
parca totul e un blestem ceresc.
incerc sa sper ca tu vei putea...
candva...sa imi spui ce e in inima ta,
sa stiu,sa aflu ceea ce gandesti
si tot ceea ce in inima planuiesti.
as vrea sa fi spus cele doua cuvinte,
cuvinte grele, puse in balanta, uneori rele,
alteori uitate, alteori divine.
as vrea sa pot gandi ca tine,
sa nu imi pese de trecut,
sa uit tot ce s-a petrecut,
sa uit acele discutii interminabile
in care cuvintele si gandurile pareau maleabile.
dar vad cum tot se duce in negura noptii,
cum firul prieteniei, firav, se rupe ca vraja mortii.
in uitare se cufunda totul,
ca un copil care uita trecutul...
si dragostea inpartasita
dispare parca inabusita,
de disperare si nepasare,
sufocata de uitare!
scrisa de mine
Caci fericirea nu e cea pe care o ai
ci pe aceea care-o cuceresti, caci tu iubesti!
acum ma duc in patul meu...
e rece...asternutul meu
cu tine ar fi cald mereu
m-as inveli cu trpul tau
parca te simt...o da, iti simt mirosul
mirosi a flori de primavara
si te ador...
nu vrei sa fii un inger pazitor?
atunci pazeste-ma ca mor
mai bine mor de dorul tau
decat sa fug...sa fug mereu...
gasita pe un blog
Curiozitațibărbați întreabă: