Pot să zic doar că acum 3 luni m-a părăsit fosta prietenă și de atunci nu mai am liniște.
Am avut o relație de 3 ani dar din păcate ea m-a înșelat. Nu am putut să o iert deoarece nu i-am făcut absolut nimic.
Nu știu de ce a făcut asta, ne-am înțeles foarte bine atât în comunitate/activități/dragoste. Totul era perfect, nu există motiv să justifici gestul și alegerea ei.
După toți acești ani pare că ea nu are nici-o treabă. A rămas împreună cu acel bărbat și nu are nici o remușcare.
Problema principală sunt eu. (Am rămas singur)
De când ne-am despărțit eu nu pot să mă odihnesc nopțile(nu mă ajută nici ceaiurile și pastilele).
Părinții mei au fost internați în spital 35 de zile în stare foarte gravă din cauza (covid19).
Au fost pe moarte amândoi și eu am rămas singur de tot în acea perioadă.
A știut și nu a dat nici măcar un telefon. De atunci am avut câteva atacuri de panică care mi-au declanșat și dezvoltat stările emoționale. Eram foarte supărat.
L-am înlocuit pe tata la muncă(lucram dublu).
Am avut foarte multe nopți nedormite.
Mă simt singur, nu am prieteni.
Mă doare foarte tare pentru că eu o iubesc și m-a rănit.
Am o stare de depresie constantă(include: gânduri, gelozii, supărări, durere, singurătate și multe alte negativități.)
Nu am la cine să mă descarc.
Nu am pe nimeni. Stau și țin în mine și stau închis în casă.
M-a blestemat. (A zis: Așa mă rog să dea Dumnezeu să nu îți poți găsi o altă fată în viața asta! Să rămâi singur!)
Nu i-am făcut nimic. Diferența dintre mine și actualul ei o face un Mercedes. Doar așa cred că a pus mâna pe ea.
Nu știu ce să fac. Apelez aici deoarece am ajuns la gânduri de sinucidere.
Am mers la spital și doctorii râdeau de mine că nu pot să respir. I-am spus psihologului că din cauza relației și a tot ce s-a întâmplat nu mai pot să respir bine. Iar el a început să râdă într-un mod ironic.
M-am simțit înjosit. M-am abținut să nu plâng că știam că o să râdă de mine.
Nu mai știu ce să fac, vreau să ies din stările astea. Nu vreau să ajung în stadiul în care o să vreau să mă sinucid.

O sa ți găsești alta prietena ca doar nu au dispărut fetele, trebuie sa ai răbdare și sa lași timpul sa vindece rănile. Fa ți prieteni, e normal sa mai ieși cu un amic doi la un suc, bere, fa plimbări, găsește noi activități plăcute. Mergi la biserica dacă ești genul, vorbește cu un preot, citește, nu trebuie sa fie o alta persoana centrul universului tău, tu trebuie sa fii independent, puternic. Oamenii nu ne aparțin, ei pot sta cu noi dar pot pleca dacă o simt, tu spui ca nu i ai dat nici un motiv dar nu ști de fapt ce simțea ea, nu e vorba ca are cineva o vina dar sa ști ca iubirea, sentimentele le simți sau nu, nu poți sa o faci cu forța, ma refer ca fata aia dacă a plecat poate e mai bine pentru tine, decât sa stea cu tine sa pierdeti timpul fără sentimente, măcar a plecat și ție ți se pot deschide alte uși.

Nu ai pierdut nimic. Dacă stă cu ăla doar pentru un rahat de merțan e clar că e o curvă materialistă care doar s-a folosit de tine. Stai liniștit că îl înșeală și pe ăla după ce se plictisește panarama. Îți vei reveni cu timpul.

Pentru ca ei nu ii pasa si isi vede de viata ei. Nici nu o doare de tine.
Tu ar trebui sa cauti pe altcineva, ca dacă nu te-a iubit niciodata, nici nu o sa te iubeasca vreodata. Trebuie sa iti vezi de viata ta, iti faci rau singur.

Te inteleg perfect. Si eu am periodic asa stari din cauza sotului. M-am obisnuit sa traiesc pentru copil. Nu avem relatii de ani buni. Am caderi nervoase, plang, plec la munca cu gandul ca voi veni acasa si voi dormi. Pot sa inteleaga doar cei care au trecut prin asa stari. Dar nu pot sa ma ajute nici nu-i condamn, ca nu-mi sunt datori cu nimic.
Cand fac un efort sa ies din starea asta, parca ma trezesc la viata, ma opresc ma uit la lume necunoscuta si ma stradui sa deschid ochii la ce se petrece in jur, viata merge inainte, oamenii care si incotro cu problemele lor, dar eu uitandu-ma la ei nu stiu ce probleme au. Poate ca is mai grave ca ale mele. Dar la prima vedere par oameni obisnuiti.
Asa e, lumea crede ca, e grav doar daca lipseste o mana, un picior, boli fizice dar o boala psihica nu este acceptata nici macar starile acestea de depresie, asa ceva pentru unii nu exista!
E foarte greu de iesit din starea asta, si nu ma ajuta nici plimbarile nici nu am dorinta de sport nici sa mananc sanatos. Tot ce ma salveaza este sa ma stradui din rasputeri ca in fiecare zi sa fac ceva fizic astfel ies din depresie si nici nu observ cum trece ziua fara sa ma gandesc la ce ma face sa am starea asta sau cum ma intorc de la servici nu ma odihnesc deloc, ma apuc de lucru fizic acasa iar seara cad de oboseala si dorm mai bine fara somnifere. Desigur fac periodic tratament pentru tiroida caci disfunctia tot poate fi o cauza a starii de depresie.

Aaa... inca..nu te increde in oameni adica nu cu tot sufletul... eu stiu cum e.e groaznic cand te dezamagesti iar si iar!

Nici nu are rost sa te mai gandesti la trecut si sa-ti pui intrebari, de ce? de ce? Toate se intampla cu un scop in viata. Sunt momente grele prin care toata lumea trece. Esti norocos ca inca ai pe cineva, ma refer la parintii tai. Ai grija de ei.Nu-si au rost gandurile negative si in ultimul rand ti as spune sa ai putere si intelepciune sa treci peste! Am incredere ca poti, toate cele bune!