Povestea mea incepe cam asa: Ne-am despartit de cateva ori, pentru perioade scurte, dar au parut decenii pentru mine. El era mereu cel care punea capat relatiei, invocand motive, pe care mai tarziu le regreta si reluam relatia. 'Nu ma simt indragostit', 'Lipseste ceva in relatia noastra si nu are rost sa continuam', 'Mi-am dat seama ca pot trai si fara tine'... cuvinte care imi taie rasuflarea si ma arunca la pamant chiar si acum cand le rostesc. De fiecare data cand se intorcea in bratele mele, nu am cerut niciodata explicatii, pentru ca eram fericita ca suntem din nou impreuna si de fiecare data speram sa fie pentru o perioada mai lunga. Groaza ma cuprinde cand ma gandesc la faptul ca, poate, intr-o zi nu se va mai intoarce la mine. Acum suntem din nou impreuna, dar traiesc cu frica de a fi parasita in fiecare moment al existentei si asta ma secatuieste de puteri si devin din ce in ce mai slaba. De fiecare data imi este si mai greu Nu imi adreseaza vorbe urate, nu ma jigneste, pur si simplu ma paraseste."Il iubesc atat de mult, incat nu pot renunta la el. Fara el, simt ca nu pot sa respir, iar zilele si noptile petrecute in lipsa lui imi par o vesnicie. Imi puteti da niste sfaturi, please?

Acum imi amintesc de doi prieteni care au acceasi poveste(Cristina si Andrei). S-au despartit de cateva ori, si recent au decis sa o faca definitiv. Insa s-au impacat. Toate aceste lucruri o faceau pe Cristina sa sufere, insa nici pentru Andrei nu era usor. Andrei imi spunea, ca nu se va mai intoarce la ea. Pe masura ce despartirile sunt mai dese, intensitatea sentimentelor scade. Totul se schimba, incet, dar sigur. Imi sunt prieteni f buni amandoi si incercam sa ii ajut pe fiecare desi uneori simnteam ca amandoi traiau o joacă de-a iubirea… Intr-o zi printre lacrimi, Cristina mi-a spus ca poate era mai 'bine' daca se comporta urat cu ea poate nu durea chiar atat de tare, ca totul sa dureze putin si durerea sa treaca mai repede. Îmi amintesc cum spuneau "nu-mi imaginez cum s-a ajuns aici". Ba eu îmi imaginez. Au intrat amandoi in „jocul iubiri" si nu mai vroiau sa iasa sau nu puteau pentru ca sa simnteau prea strans legati. Au tinut starns "cu dinti" de o relatie in care unul dadea si celalat primea si doar atat.Unu a iubit, altul s-a jucat. I-am sfatuit pe amandoi sa aleaga cat mai repede pana nu e prea tarziu, sa aleaga ceea ce ii va face fericiti. Si Andrei a ales..., a ales sa plece spunand ca : " poate Cristina nu era ceea ce cauta, spunand ca poate e mai bine sa fie sincer pentru o secunda decat sa minta o viata intreaga." Probabil ca se minte-au singuri, amandoi stiau ca nu v-a dura prea mult. Cristina suferise enorm in perioada respectiva, nu putea accepta, plangea seara de seara si s-a chinuit mult timp.insa eu i-am fost mereu aproape si a trecut peste. Nici eu nu mai stiu prea multe despre Andrei de cand s-a indepartat, stiu doar ca e cu o alta fata, par sa fie fericti impreuna, se gandesc la un viitor comun. Iar Cristina.ei bine ea, ar vrea sa poata da timpul inapoi sa intorca clepsidra si sa il poata privi din nou in ochi … sa-i poata spune cat de mult il iubeste! Dar e "fata mare" a invatat sa isi ascunda sentimentele. Cu toate astea este impreuna cu un alt baiat si e fericita alaturi de el, sau poate nu.dar stie ca putina dragoste seamana cu putin vin. Prea mult, si dintr-unul si din celalalt, il imbolnavesc pe om. Ce te-as sfatui pe tine sa faci? Ei bine, Cel mai bine si corect e ceea ce simti tu...cu vremea isi va da seama ca esti o fata speciala si nu va mai vrea sa rupa firul acestei povesti pe care doar impreuna o aveti. E prea scurta viata sa te gandesti la ce ai gresit sau nu si tu poti fi puternica prin faptul ca il ierti pentru ca nu toti avem curajul si taria de a merge mai departe pentru persoana iubita si poate chiar asta este IUBIREA adevarata! Ai grija de tine, si nu uita: Fericirea nu sta in cineva, ea sta in inima ta. Daruieste-o cui o merita! Din dragoste nu murim. Ne nastem. Mult noroc !