Eu vreau parca mai multă validare din partea ei.
A fost o vreme când nici măcar nu știai că exiști, să poți să declari eu exist. Eul este un soft la tine în PC-ul dintre urechi, doar erai ceva care știa că îi este foame, căci foamea provoacă durere. Mai știai că este ceva, cineva care dă de mâncare, sânul mamei. Apoi treptat ți-ai dat seama ( softul EU s-a mai dezvoltat), că sânul este doar o bucată din altă ființă care are ca și tine două mâini, două picioare și tot restul. La un moment dat mama nu ți-a mai dat să mănânci din ea. Din acel moment s-a instaurat trăirea singurătății. Viața însemna mâncare, iar nu mai a aveai voie să mănânci pe mama. Nu știai încă ce înseamnă moarte, știai doar că era ceva foarte dureros, de evitat. Dar cu câtă minte ( cu cât soft EU aveai atunci) te-ai simțit singur în fața morții, căci cu mini PC-ul dintre urechi pe care îl aveai atunci, computerizai așa, singurătate egal moarte. Astfel în relație cu iubita, retrăiești acel moment al șansei de a avea ceva echivalent mamei, și neșansa că dacă te părăsește, te afli în fața morții. Astfel frica de moarte, este mai mare decât siguranța pe care ți-o oferă asigurările ei. Da, așa este, ea te poate părăsi oricând. Și ce urmează imediat după ce te părăsește? Te regăsești imediat în valea umbrelor morții. Te poate cineva scăpa de moarte, nici iubita actuală. nici oricare altă iubită, dacă aceasta te va părăsi. Astfel ce poți face?
De exemplu, o meditație cu mantra.
Voi muri, dar nu acum. Până atunci să mă bucur de viață. Iubita e lângă mine.
...
Să îți spun eu ce să faci cu iubita, cred că nu mai este cazul.
Nu aveti idee cat de mult m ati ajutat, si apreciez extrem de mult timpul acordat. M ati ajutat sa mi dau seama care este problema mea, frica de a rămâne singur, iar acum stiu la ce pot lucra
De la nickname, Matei Si Tudor, voi incercati sa puneti o intrebare clara sau vorbiti intre voi?
Mutubal întreabă: