Prietenul meu s-a despartit de mine acum o luna, mai bine zis eu am facut acest pas intr-un fel. Era foarte distant, nu mai comunica cu mine, nu mai ieseam, asta intr-o saptamana, cand ieseam cu el nu exista niciun moment in care sa intervina rutina, radeam mereu foarte mult impreuna etc. Nu ne certam des dar cand o faceam era rau. Dupa cateva zile in care nu m-a cautat, i-am spus sa se gandeasca la ceea ce vrea si mi-a spus ca mai bine ar fi sa ne despartim. Eu am acceptat. Mi-a cerut sa ramanem prieteni, a insistat chiar. dar nu am acceptat. Si de atunci nimic. Ne vedem la liceu mereu, dar mai mult de un buna nu exista. Prietenilor luii le-a spus ca nu vrea sa se mai implice si a incercat sa traga linie. Acelasi lucru s-a intamplat si in vara, exact la fel. Dar dupa 2 luni l-am iertat si acum s-a intamplat asta. Am fost un an si 2 luni impreuna si ma simt de parca mi-am pierdut cel mai bun prieten si sprijin. Vroba aia'. sa-l uit, dar e usor de zis, greu de facut. Voi ce credeti? O sa se mai intoarca? Ati trecut prin situatii asimilare?

Nu stiu dar eu te sfatuiesc sa nu te mai impaci cu el chiar daca ti la el! Propune-i tu de data asta sa fiti prieteni pentru ca o sa iti fie foarte greu daca o sa mai iti faca inca o data asa ceva . In fine acesta este doar un sfat.Cel mai important lucru e sa faci ce simti!

Hai sa-ti spun ceva: Am 25 de ani, merg spre 26. Am fost cu o d-ra timp de 2 ani prin 2009. Nu simteam dragoste pentru ea, nu aveam fkuturi in stomac, dar era o relatie mai mult bazata pe sex, nu ne inselam, tineam unul la altul, doar ca nu era chiar iubire, pentru ca este multa cale de parcurs pana la a iubi cu adevarat. Aniway. Dupa 1 an si ceva am facut un copil impreuna de nume flavius, dar simteam ca nu vad rostul relatiei mele cu ea, vroiam sa fiu indragostit de ea dar nu puteam, si intr-un final am decis sa ma despart de ea. Pe moment nu s-a intamplat nimic, sincer nici nu ma asteptat sa se intample ceva, dar ea m-a iubit, am fost totul in viata ei, doar pentru mine traia si ca urmare dupa o saptamana aflu ca s-a sinucis lasandu-mi in urma un bilet de adio. Plang in pumni, mie ciuda, acum o iubesc si imi pare nespus de rau, as face orice sa pot da timpul inapoi sa-i spun:,, Ana te iubesc'' dar s-a dus . Oricum ce vreau sa spun este ca oamenii nu-si dau seama si nu apreciaza ceea ce au decat doar atunci cand simte ca s-a pierdut, ca a pierdut persoana respectiva. Asa e scris. Un sfat: Iubeste ca si cum ai iubi pentru ultima oara si fii indragastita ca si cum ai face-o pentru ultima oara.

Sa stii ca situatia mea este foarte asemanatoare cu a ta. Doar ca eu am ramas singrua el insa are alta acum. Imi este foarte dor cate odata dar am o multime de prieteni extraordinari care imi fac viata mea monotona intr-un curcubeu multicolor si ma ajuta sa uit de toate si sa ma simt bine. Sunt de acord cu tine ca nu e asa usor sa uiti noi avem vreo 2 luni de cand ne-am despartit si acum cand ma ghindesc cat de mult am tinut la el si acum e cu alta, alt cineva ii saruta buzele si ii spune noapte buna. Eu nu l-am uitat... si sunt FOARTE sigura ca nici el pe mine. Insa nu am ce face acum. Toata aceasta experienta este ceva de invatatura pentru mine. Incearca sa nu te mai ghindesti atit de mult la el pentru asta trebuie sa fii ocupata adica mai mereu pe treaba ocupate cu un sport ceva esi cu prietenii mai des... Succes :*

Poate ca ar fi mai bine sa-l uiti...