Unii o uita, mai ales daca si-au gasit jumatatea potrivita..altii nu
Fiecare are sufletul si mintea diferite
Eu nu am uitat-o, cu toate ca s-a terminat prea repede..imi amintesc cu placere de acea perioada.
Depinde.Parerea mea e ca nu e mereu vorba de prima dragoste...Ci e vorba de prima dragoste adevarata...care nu e obligatoriu sa fie mereu prima...Consider ca aceea nu se uita niciodata...
Depinde de persoana, o poti uita sau o poti tine minte. Daca acea dragoste a avut un sfarsit urat cu siguranta o vei uita, dar daca a fost o dragoste adevarata cu siguranta nu o vei uita niciodata.
Nu se uita niciodata...chiar daca a fost "nepotrivita". Cumva, tot ti-o amintesti. Tii minte un detaliu...sau o bucurie... o suferinta legate de ea, dar de uitat...nu...nu se uita.Eu, cel putin, mi-o amintesc, desi au trecut treizeci si...lasa de ani
Nu se uita niciodata... chiar daca apar certuri extrem de mari dar tot nu se uita
Chiar daca vrei sau nu, chiar daca poti sau nu recunoaste, amintirea ei ramane undeva, intr-un sertarel acolo in memorie.Parerile sunt impartite, personal nu cred ca se poate uita (cu conditia sa fi om )!
Prima dragoste...hmm acum imi traiesc prima mea dragoste adevarata :X restul au fost copilarii pe care evident ca le-am uitat.Prima dragoste adevarat nu se uita niciodata
Mda...eu am uitat-o pentru ca am gasit alta dragoste mai mare...pacat ca trebuie sa o uit si p asta
Nu se uita niciodata...
Mai ales prima dragoste iti vei aduce aminte cu placere chiar daca ai suferit
Dar totusi in mintea ta iti va ramane,, Prima Dragoste'' si nu o vei uita
Auci!,... Poate o sa vi se para ridicol, ...Prima mea dragoste a fost pe la vreo 3 ani si jumatate.Era o educatoare la gradinita saptamanala unde am fost in Ronat (Timisoara), si-o chema Luciana. Am fost precoce in dragoste.Va dati seama, nu era o atractie sexuala la mine, nici nu se punea problema, dar amintindu-mi de aceea femeie, de sentimentele ce le aveam in preajma ei, si comparandu-le cu ce mi-a fost dat sa traiesc fiind deja mai mare, nu am observat diferente majore.Aceasi bucurie la revedere, aceiasi fluturasi in stomac, aceeasi tentatie de-a mangaia, de-a saruta (bine!, nu pe gura cand eram mic), aceeasi dorinta de-a vorbi cu persoana draga,... Faza dura este ca, mi-a fost "dat" sa se indragosteasca de mine doua fetite (in timp diferit), avand si ele cam pe la 4 ani, si mi-am dat seama atunci, ca dragostea nu tine de "pofta" sexuala.Nu-mi venea sa cred ca o copilandra de 4 ani poate avea sentimentele unui om mare, de bucurie a revederii, de relationare, de sacrificiu (pentru ca-mi spunea ca ma asteapta indiferent ce-ar fi, si chiar daca ploua, chiar daca ninge, ma va astepta unde venea cu maica-sa), ...Eu de mic am inteles ca, nu este de gluma cu dragostea.Este prea frumos si prea serios sa fie o gluma de ziar.Deci, eu pe tanti Luci n-am uitat-o, care cam seamana cu pe cine iubesc acum. Of-of! O consider prima dragoste si nu cred c-o voi uita.Mare atentie la sentimentele copiilor, caci ei nu stiu de gluma!
Anonima17191 întreabă: