Da, intr-adevar se spune ca psihologii spun ca un om sanatos psihic nu pooate iubi mai mult de doi ani. iar pe aceatsa tema au foat facute mai multe studii. iata ce spun referitor la acest lucru:
o saptamana este durata minima a unui ''stadiu incipient de exaltare''. individul se aprinde in 4-6 ore, dar pe masura ce i se aduc la cunostinta date despre persoana iubita corzile sentimentale se destind ajungand in 7 zile pana la neutralitate, iar in 8 zile la nedumerire:''oare ce gasisem la ea/el''?
1-4 luni. durata medie a iubirilor adolescentine si a relatiilor extraconjugale incepute nu ca urmare a unei pasiuni zdrobitoare, ci impulsionate de imprejurari favorabile.tot psihologii sustin insa, ca in aceste cazuri unul din parteneri pune capat relatiei(brusc si cu justificari palide)iar celalalt sufera inca 6-8 luni considerandu-se ''victima''.
5 luni-un an.este vorba despre relatiile in care amandoi sunt foarte indragostiti, dar au complicatii:ori sunt casatoriti (cu altcineva), ori sunt prea tineri si au necazuri cu parintii, ori au meserii care le stimuleaza apetitul pentru cariera in detrimentul dragostei.in cele mai multe cazuri se despart de comun acord, chiar daca unul sufera maai mult decat celalalt.
1-2 ani.sentinta pe care o dau psihologii este ferma:o iubire nu poate dura mai mult de doi ani. ceea ce urmeaza este obisnuinta, atasament, forme stabile de afectiune, dependenta, comoditate, rigoare morala(in cazul casniciilor)si multe alte ipostaze de inertie.impotriva acestei ''sentinte''au protestat multi oameni din lume, insa la o analiza sincera si atenta, se constata ca psihologii au dreptate. celebrele ''iubiri de o viata'' denota conform acelorasi pareri, complicatii patologice, obsesie, delir in lumea virtuala, psihoza, instabilitate emotionala.astfel spus, numai cei cu psihicul afectat pot avea o viata intreaga la fel.asta nu inseamna ca un cuplu care rezista mult in timp, este debil, insa in aceste cazuri afectiune a imbracat forme mai complexe care nu se pot defini prin iubire.
acest studiu a fost publicat cu mult timp in urma, insa subscriu lui cu toata sinceritatea.
Domnilor am avut revelatia ca se stia foarte bine pe site ce e un psiholog.Bag seama ca voi cind auziti de psiholog ii conferiti drepturi depline in tot ce ce spun fara sa ginditi ca ei chiar daca cad de acord cu noi nu inseamna neaparat ca au si dreptate.Intelegeti va rog ca tot ce fac ei e sa ne scoata dintr-o anumita stare si sa ne arate o anumita cale dupa aia
Nu exista concluzii psihologice absolute.Studiul psihologiei este unul special iar legile in psihologie nu sunt absolute. Daca vreun studiu psihologic spune ca dragostea dureaza un numar de ani de fapt spune ca de cele mai multe ori dragostea dureaza atat.Intotdeauna vor exista si exceptii.In medie se intampla asa.
Greu raspuns, dar sa incercam.
1.Nu te lua dupa ei.Afirmatia lor e stupida cum stupide sunt si "studiile pe un esantion reprezentativ..."
2.Cand iubesti cu adevarat, o viata nu e de ajuns.
Psihologii aia sunt niste oameni cu inimi criogenizate...ce aberatii..de ce ne casatorim, ca iubirea sa dureze 2, 3, 4 ani si apoi sa divortam?
RayKzor51 întreabă: