De obicei dacă nu pun suflet, am bunul simţ şi anunţ. Cu toate acestea, deseori mi s-a întâmplat să-i spun că nu mă simt nici pe departe îndrăgostit de ea şi că nu-mi doresc mai mult decât o relaţie scurtă în care să mă simt bine (inclusiv în pat) şi atât ca ea să vrea asta. Unele din raţiunea "las' că-l schimb eu", altele din raţiunea că mă vroiau ele prea mult şi în orice condiţii.
Ca de obicei în cazul, meu indiferent de circumstanţe, îmi ţineam cuvântul dat. Stăteam o lună, maxim două şi apoi o trimeteam la plimbare, aşa cum promisesem. Şi apoi, desigur, tot eu eram "ăla naşpa" de parcă n-o preveniserăşi de la început că asta urmează să fac.
De relaţie serioasă mi-a mai "ars" o singură dată înainte de relaţia în care sunt acum şi în care mă simt excelent în urmă cu ceva ani.
Atunci, totul s-a terminat din cauza geografiei însă într-un mod nu tocmai plăcut căci azi am ieşit la o bere, mâine seară ea cu tot cu familie erau dispăruţi fără urmă. Am aflat la juma' de an în ce direcţie a plecat.
Atunci, un an de zile nici nu m-am apropiat de fete. Eram prea deprimat căci de, prima relaţie.
Apoi, am vrut din nou o relaţie serioasă dar a fost nevoie de 3 ani de zile (4 cu tot cu cel în care am stat singur) să găsesc din nou o fată care să merite deranjul meu.
În tot acest timp, nu mi-a păsat de cele cu care am fost.
Să ştii că şi bărbaţii au sentimente şi nu suntem deloc extratereştri. Doar că noi nu ne îndrăgostim în 30 de secunde aşa cum fac unele dintre fete/femei ci avem nevoie de o perioadă ceva mai mare pentru a ne ataşa.
Noi bărbaţii nu ne plângem prea des, spre deosebire de voi care vă plângeţi continuu. Noi tăcem şi facem.
Şi, dacă un bărbat e rănit o dată din punct de vedere sentimental are toate şansele să ajungă misogin şi extrem de greu ajunge să mai investească sentimente a doua oară.
În cazul meu s-a aplicat.
Eu sunt primul care recunoaşte că există bărbaţi care nu investesc niciodată sentimente dar crede-mă când îţi spun că sunt şi destule femei care procedează asemenea.
Salut!
Depinde de fata. Da am avut relatii in care am pus suflet si am pierdut. Da mi s-a intamplat odata sa mi se dea papucii, iar atunci pusesem suflet. Dar am invatat din experienta aceasta.Au fost situatii in care voiam sa fiu singur o perioada dupa ce ma desparteam de una care am pus suflet enorm, dar au fost si momente cand am sarit din floare in floare, doar pentru distractie, o noapte si atat sau o saptamana.Eu cel putin din orice situatie am invatat cate ceva si am capatat experienta.In majoritatea situatiilor am pus eu punct fie ca a fost vba de relatii de 1 luna sau de 1an si 6luni, ultima mea relatie. Poate am gresit sau poate am facut bine, dar imi asum responsabilitatile si consecintele.Nu mi-a placut sa se desparta de mine, am suferit, a trecut, dar asta e, se mai intampla. Iubirea inseamna si suferinta pe langa fericire si satisfactii. Dar consider ca am ajuns intr-un punct in care nu mai umblu cu toate doar asa sa fie, consider ca m-am mai maturizat, ultima relatie m-a maturizat si m-a facut sa gandesc mai bine inainte.Bafta
Varule, ce pot sa zic, nu ai cum sa nu pui suflet cand vezi ca fata e adorabila si superba. Intelegi?
RRSecularHumanist întreabă: