Nu există iubire necondiționată.
Iubirea este sentimentul tău. Acesta în opinia mea trebuie să aibă o parte necondiționată. să accepți că trebuie să faci un sacrificiu, să renunți la o parte din personalitatea ta, din viața ta pentru persoana iubită. Cât de mare este acest sacrificiu stabilești dta, dar stabilești doar în urma interacțiunii din cadrul relației. Astfel sacrificiul(poți să îl numești compromis, dacă înțelegi mai ușor așa) este obligatoriu, necondiționat, natura și mărimea lui sunt condiționate.
Dta nu poți cere ca o persoană să te iubească necondiționat, chiar dacă dta faci asta. Ea dacă o face te iubește cu adevărat o face. Dar dta poți trăi cu ea, lângă ea, dacă ea te acceptă așa.
Relația este condiționată întotdeauna de enorm de mulți factori.
Iubirea este unul dintre ei.
Astfel, ca să evaluezi ce s-a întâmplat în trecut, trebuie să ai în vedere aspectul esențial al iubirii dintre voi doi.
Ai făcut dta sacrificiul, compromisul necesar și posibil din partea dtale ca relația să meargă?
Dar ea l-a făcut?
Crezi că în urma unei discuții, în baza acestei clarificări majore relația poate fi reluată?
Dacă ea ar fi reluată, cum ți se pare, având în vedere caracterul persoanei și istoria voastră comună, se va ține de cuvânt?
Dacă da, provoacă întrevedere cu fosta.
Dacă acceptă, revenire.
Dacă nu acceptă, noroc și alta-n loc.
Dar acum știi, iubire, dar trăim în lumea aceasta așa cum e ea, și asta ne ocupă tot timpul.
Așa că, zi de zi, pas cu pas, în noua relație știi, să faci acele compromisuri, mici dar zilnice, și să o educi și pe ea să facă la fel. Dacă nu, revino la primul rând din acest răspuns al meu și aplică din nou.
Pe scurt, se numește regula lui Dănuț, care sună așa.
Dacă e să se facă, se face.
Iar dacă nu, nu.