Sper sa nu fiu pusa vreodata in aceasta situatie dar iti voi raspunde la intrebare.
As prefera sa fiu iubita. Cu timpul daca stiu ca persoana respectiva merita, as ajunge sa il iubesc si eu, pentru felul cum se comporta cu mine, daca imi dovedeste ca ma iubeste cu adevarat.
Buna, daca stai bine si te gandesti nici cum nu e bine.Adica ce rost are sa fiu cu cineva care ma iubeste dar eu nu simt nimic pentru el, ce rost ar avea sa il am langa mine daca nu simt absolut nimic pentru el, viata langa o persoana pe care nu o iubesti e amara, oricat te-ar iubi el, daca nu simti iubire atunci nu are rost. OK, sa fi cu cineva care nu te iubeste dar tu il iubesti, ce rost ar avea? Adica hai sa zicem ca mi-ar conveni sa fiu cu persoana iubita, dar ce satisfactie as avea ca e cu mine dar stiu ca nu ma iubeste si nu imi ofera iubre? Ar fi sec, in plus as suferi mult, ca poate daca nu m-ar iubi, ar fi indiferent si m-ar face sa sufar, asa mai bine singura...
Eu as vrea sa fie iubire reciproca si nu mi-ar conveni niciuna dintre situatii ca ar fi aiurea oricum o iei, dar daca chiar as fi in postura asta as alege sa fiu cu pers.pe care o iubesc dar nu ma iubeste, asta daca chiar as fi nevoita sa aleg, pentru ca desi stiu ca nu ma iubeste macar sa il am aproape, cine stie poate va ajunge sa ma iubeasca si el.
Prefer ca iubirea sa fie reciproca
Daca dragoste nu e, nimic nu e!{sa excludem varianta ca ar exista bani}
Bafta.
As prefera sa fiu iubita si sa nu iubesc. Mi s-ar parea foarte dureros sa fie invers.
Pai am si ales deja si pana la urma sa ajuns a-l iubi enorm.la inceput nu simteam efectiv nimic adica na doar imi placea de el dar cu timpul purtanduse foaaaarte frumos cu mine m-a facut sal ador:X
Sa nu iubesc dar nici sa fiu iubita
se poate pune si asta la socoteala?
pentru ca in cazurile pe care le-ai pus nu mi se pare corect niciuna
Ambele situatii sunt dificile. E dureros daca iubesti, iar persoana respectiva nu-ti impartaseste sentimentele, in acelasi timp m-as simti aiurea sa stiu ca cineva ma iubeste, iar eu nu.
Asa ca, cea mai buna varianta sa iubesti si sa fi iubit
Sa iubesc si sa fiu iubita. Am trecut prin : eu iubesi si tu iti bati joc sau ceva de genu si nu e bine deloc. Ma pun in pielea unei persoane care este iubita si nu iubeste si nu e bine pentru ca cel cu care este nu ar duce o viata linistita si frumoasa. Da ca iubesti si nu esti iubita nu e bine, nu esti sigura daca te iubeste sau nu, daca tine la tine sau nu si etc. Eu am iubit si am fost iubita dar am si iubit si nu am fost iubita. Chiar nu e bine sa iti bati joc de sentimentele altuia, mai bine il parasesti decat sa il faci sa sufere mintindul ca il iubesti si nu spui adevarul.
Dificil.as alege sa iubesc. e o suferinta sa iubesti fara raspuns. dar nu as lasa pe altcineva sa sufere.as lua durerea pe mine
Buna. Sa iubesti, fara sa fii iubit inapoi este un sentiment minunat dar foarte dureros. Am trecut prin asa ceva si nu doresc nimanui sa fie pus vreodata in situatia asta. Cand esti convins/a ca ai intalnit persoana la care ai visat toata viata si stii cat de mult o iubesti si tii la ea/el, dar vezi ca nu te poate iubi, poti ajunge sa ti pui tot felul de intrebari, despre multe lucruri fara sa fii in stare sa gasesti nici un raspuns. Bye.
In general prefer ambele variante, dar cum aici trebuie sa aleg doar una, merg spre prima (mi se pare foarte frumos sa iubesti si este un sentiment unic pe care oricine doreste sa-l traiasca, mai mult sau mai putin, mai devreme sau mai tarziu).
Orikum ai dao cineva tot sufera... dar daca iubesty si stii ce insemna acest sentiment, nu ai lasa pe cineva apropiat tie sa sufere din cauza ta, asa ca eu unul as prefera sa sufar eu decat altcineva din cauza mea.si la urma urmei daca nu suferi in dragoste inseamna ca nu sti ce e aia iubire as putea scrie o gramada, dar nu vreau sa va plictisesc
Poi daca ai alege varianta a 3-a "Sa IUBESTI si sa fi IUBIT" ca persoana, la un moment dat 8 din 10 relatii ajung la punctul cand se vor afla la un din variantele de mai sus, asa ca parerea mea este ori ca esti cu o persoana pe care o iubesti si ea nu, sau vice-versa, este totusi cam dificil sa mearga relatia undeva la 40% sanse sa reuseasca. Asa ca profita de ocazie si alege orice varianta iti iese in cale (daca merita), si cine stie, poate ca pana la urma ar iesii o relatie in care ajungeti la un sentiment comun.
Noi femeile se zice ca suntem inteligenta intruchipata, si in mare parte asa si este, noi putem sa iubim sau putem sa uram, depinde ce alegem noi. De curand am devenit mai inteligenta. De ce?
De curand m-am impacat cu fostul prieten doar din motivul ca mi-a demonstrat ca ma iubeste sincer si fara interes.
Eu? E ciudat ce am sa spun dar... mie doar imi placea de el din anumite puncte de vedere, nu am tinut la el, chiar nu imi pasa de el. Ideea este ca barbatii sunt foarte reci, nu au sentimente, te mint ca da, dar nu e asa, foarte foarte rar un barbat iubeste cu adevarat si o mai si arata, din acest motiv am decis sa mai acord o sansa. De ce? Fiindca eu sunt femeie si sunt puternica, daca sunt convinsa ca ma iubeste si se comporta frumos cu mine am sa las si eu garda coborata si SUNT SIGURA ca am sa ajung sa-l iubesc daca merita. De aceea va sfatuiesc si pe voi: cand un barbat va dovedeste sincer ca va iubeste fara interes, iar daca se mai si umileste pentru voi (rar un barbat face asta-din cauza orgoliului) implicati tot interesul vostru pentru a face relatia sa functioneze, caci caramida cu caramida se face casa.
Apropo, acum am ajuns sa-mi pese foarte mult de el, si lucrurile avanseaza tot mai frumos, incet dar sigur, si...relatie guvernata de mine FEMEIA, stalpul iubirii, nu de barbat lupusorul imbracat in mioara! ))
Criss, ai facut cea mai buna alegere, mai ales avand in vedere cat esti tu de incapatanata si orgolioasa
Cineva mi-a spus o chestie interesanta: cum ca majoritatea femeilor cand suntem sigure si constiente ca un barbat ne iubeste cu adevarat ne comportam irational si luam decizii pripite, care pe deasupra mai sunt si gresite, iar din orgoliul nostru si din incapatanare ne silim sa credem ca am avut dreptate.
Cruntul adevar este in momentul in care realizam ca tot ce am decis a fost inversul unei decizii bune, iar apoi regretam.
Eu personal, pot sa zic ca am avut ceva prieteni :d, dar dintre toti doar unul chiar mi-a demonstrat ca ma iubeste. Asta s-a intamplat acum 2 ani, iar eu m-am despartit de el fiindca am ascultat de prietenii mei, care imi spuneau numai minciuni despre el. Decurs de cateva saptamani dupa ce ne-am despartit a tot incercat sa se impace cu mine, dar...cum sunt si eu cam incapatanata am ras de el si l-am tot refuzat. Acum as vrea sa dau timpul inapoi si sa-mi repar greseala, fiindca realitatea e ca nu gasesti baieti care sa te iubeasca si sa faca aproape orice pentru tine, iar decat eu sa iubesc si sa fiu ranita fiindca baiatul nu ma iubeste (iar ca toti restul masculilor telul lui e sa faca victime) mai bine sa am un baiat care ma iubeste, iar in timp sa ajung sa il iubesc si eu, fiindca daca chiar imi doresc sa iubesc pot.
Criss are dreptate in totalitate, iar ea si-a reparat greseala, daca as putea si eu as face la fel, doar ca...baiatul care acum 2 ani ma iubea, in luna mai se casatoreste, iar dezastrul e ca daca eu nu l-am iubit atunci, acum parca i-as promite iubire eterna si as plange enorm doar ca sa-l am inapoi
P. S: A fost singurul baiat in viata mea care mi-a scris poezii de dragoste si a cazut in genunchi si mi-a spus ca ma iubeste si nu poate fara mine (si asta nu doar odata)