| AnNe a întrebat:

spuneti-mi niste versuri foarte dureroase de dragoste cele mai bune primesc funda! ciao:X:

Răspuns Câştigător
| leoaica_1036 a răspuns:

Te privesc şi sunt trist:
Cum poţi zâmbi fără motiv?
Îţi mângâi buzele,
Curând îmi retrag degetele instinctiv;
Şi-mi simt inima ca strânsă între curele.
De ce mă autopedepsesc
Să nu-ţi mai văd privirea suavă,
Când doar fotografia ta o mai privesc
Mă întind după o umbră pe perete,
Încerc să o sărut, dar e rece.
Privesc în jur şi nu ştiu unde mă aflu;
Intrând în panică încep să urlu:
Urlu la perete, la fotografie,
De parc-aş face o scenă de gelozie
Şi-ntr-un târziu mă prăbuşesc,
Şi după tot acest spectacol
Realizez că greşesc.

4 răspunsuri:
| leoaica_1036 a răspuns:

Here we are, a careful distance.
Here’s my heart, what’s left of it.
In this town, I used to listen…
Once, once, yeah…

I had hope, blind faith
Had as much as you could take
I'm only gonna let you kill me
Once, once, once, yeah

Ashes burn the morning after
Only know I'm here to stay
I was so, I let you see me
That was dumb, but that's OK
Tripping down to your place
What is love anyway?

| leoaica_1036 a răspuns:

Pe pielea ta
am scris cândva
cu ţurţuri de gheaţă
o epopee despre viaţă.

| leoaica_1036 a răspuns:

Vei pleca când va trebui să pleci
Şi voi privi umbra ta
Cum dispare din gândurile mele.
Nu ştiu de ce te doresc.
Nu ştiu de ce mai aştept
Să revii, ca apoi să pleci.
Dacă pleci, vei lua ceva din mine,
Ceva aşa de preţios,
Care va lipsi până vei reveni.
Şi aştept să înţeleg.
Şi aştept să uit.
Şi aştept să te revăd
În acelaşi decor post-apocaliptic
Care a devenit sufletul meu.
Tot nu ştiu de ce te vreau
Aşa aproape de mine,
Când ştiu că trebuie să pleci
Şi să mă părăseşti.

| leoaica_1036 a răspuns:

Îţi priveam faţa perfectă.
Îţi mângâiam cicatricea
Care coboară pe drumul unei lacrimi.
(s-a adâncit de atâta suferinţă
şi aşa va rămâne pe veci
pentru a-ţi reaminti de trecut)
Dispăreai în umbră,
Apoi reveneai şi mă surprindeai
Cu chipul pe care parcă nu l-am văzut
Aşa clar până acum.
Mi-amintesc de ceea ce făceam,
Când singuri ne tăvăleam pe podea
În nopţi îngheţate.
M-am trezit din vis
Doar când ai ales să pleci,
Deoarece ai văzut ce era de văzut.
Eram speriat,
Cu toate că trebuia să realizez
Că nu am fost făcut pentru tine.
Deşi ai luat ceva din mine,
Nu pot fi supărat,
Deoarece mi-ai lăsat
O amintire.