Sall acum 2 ani se ceva am cunoscut un baiat din Ploiesti pe un joc banal.bun ne-am dat numele de skype si vorbeam aproape zilnic dar lui incepuse sa ii placa de mine si chiar sa tina la mine, eu nu ii puteam corespunde pentru ca aveam alta relatie. dupa asta o vreme nu am mai vorbit apoi iarasi am inceput si am vb cam 2 luni. In martie anul trecut m-a sunat sa imi spuna adio si ca ma lasa sa fiu fericita cu iubitul meu(fostul). Dupa asta nu am mai stiut nimic de el nu il gaseam nici pe Facebook nici pe twitter nimic a disparut. Anul acesta in martie m-a sunat si de atunci am vorbit zilnic la telefon si pe skype, acum cateva zile m-am intors de la Bucuresti si la intoarcere m-am oprit la el in Ploiesti sa ne vedem in sfarsit, am stat de pe o zi pe alta. Acele ore in care am fost impreuna au fost minunate si acum suntem impreuna, doar ca el ar vrea sa isi caute un apartament si sa ma mut cu el. Mie mi-ar placea, adica da ne cunoastem de 2 ani si ceva dar ne iubim si nu a fost doar o aventura problema e ca ai mei nu ma lasa nici nu vor sa auda de asa ceva, oi avea 23 de ani dar nici vorba de asa ceva(ma trateaza ca pe un copil). Nu stiu ce sa fac, eu de mult asa vrea sa plec din orasul unde stau pentru ca mi-a ajuns. Ce sa fac sa ii conving pe ai mei sa ma lase sau sa imi fac bagajul si sa plec fara sa spun nimic nimanui, nu stiu care varianta sa o aleg.

Vorbeste cu ei deschis despre asta, esti majora pana la urma, poate intr-un sfarsit o sa inteleaga

La 23 de ani este bine sa-ti iei viata in piept si sa decizi ce vrei s afaci cu ea.
Ideea ca "nu ma lasa parintii" nu mai are nici o valoare la varsta asta, ei nemaiavand legal nici un drept sa decida pentru tine.
Fii fericita cu cine crezi ca iubesti si crezi ca poti sa ai un viitor alaturi de el!
Viata fericita se realizeaza din dragoste si compromisuri!

Daca vorbiti de doi ani, eu zic ca ar trebui sa decizi singura ceea ce vrei s afaci. Le poti spune parintilor tai, ce iti doresti cu adevarat. Dcaa se va dovedi a fi o greseala, si el sa iti dea papucii, dupa ce se va plictisi de tine, inveti ceva din asta. Daca totul o sa fie bine si chiar va iubiti, atunci ramaneti fericiti. La 23 de ani, ar trebui sa iti faci un calcul in minte, sa incerci sa devii mai independenta. Parintii au si ei dreptul la opinie, insa decizia finala, iti apartine doar tie.
Nu poti nici sa pleci singura, fara stirea nimanui.
Nu iti face griji de ce o sa creada altii, stii, e o vorba: ''Cainele moare de drum lung si prostul de grija altuia''

Nici nu-i rogi, nici nu fugi. Cel mai logic ar fi sa ai o discutie cu ei in care sa le comunici hotararea ta si sa le spui ca e o decizie deja luata, ca esti majora si ca nu mai dai inapoi, dar te-ai bucura ca ei sa te sustina.

Ai grija totusi sa nu te lasi prostita de chestia asta. Ar trebui ca atunci cand pleci sa ai niste bani pusi la saltea si eventual siguranta unui job. Sa pleci asa, in lume, cu practic un necunoscut, e extrem si deloc sigur. Risti sa te trezesti singura, intr-un oras strain si fara nimeni pe care sa te bazezi.

Bafta!

AR fi timpul sa nu mai asculti de mamica si taticu si sa iti iei viata in propiile maini. Maine poimaine esti femeie, nu mai esti copil sa stai sub fusta mamei. Nu ca altele de pe aici.

Fa ce crezi ca e mai bine pentru tine! Daca tu ti-ai gasit adevarata iubire si esti fericita mutate cu el!

Pe ce joc v-ati cunoscut?

Ai douăzeci și trei de ani,ești majoră,ai drepturi. Dacă nu acționezi acum se va transforma în niciodată, nu cred că ar fi plăcut să stai mereu la comanda părinților.Fă ceea ce simți, la un moment dat vor accepta și părinții tăi, până la urmă ești copilul lor, și te iubesc

Fugi, dara nu vrei sa imbatranesti cu niste pisici