Buna. Dragostea?! Un cuvânt atât de des folosit. Şi tot atât de des înţeles şi trăit greşit. Dar ce e dragostea adevarata? Ce e ea? O trăire?! O trăsătură de caracter? … O motivaţie? In lumea noastra e o enigmă. Mulţi o consideră o nebunie. Alţii se opresc să o contemple în viaţa unor personalităţi ca pe ceva ideal, iar unii o declară sursa puterii vieţii lor. Oare noi oameni chiar stim ce inseamna dragostea? Oare chiar putem fi siguri de prezenţa ei in viaţa noastra? Ni se pare normal să credem ca există, măcar cât de cât, în noi. O cerem ca pe ceva obişnuit. Dar… E ceva supranatural, E ceva câştigat, învăţat şi trăit, Contrastează cu tot ce e în lume: când ai dragoste eşti ca un far pe plaja unei mari învolburate şi înecate în întuneric. Are putere în ciuda faptului că pare atât de slabă prin umilinţa şi blândeţea ei. Dragostea, vine dintr-o inimă curată, dintr-un cuget bun şi dintr-o credinţă neprefăcută". E un drum lung, de o viaţă ca să ne umplem cu această dragoste. Ciudat lucru: uneori dragostea e secreta. E trist că de când ne naştem suntem întâmpinaţi de false înţelesuri ale dragostei, care o fac ca pe ceva comun şi îi dispretuiesc puterea. Cu siguranta stim ca dragostea nu va pieri niciodată. De fapt ea e din veşnicie şi ne-am fost dată şi nouă, muritorilor. E cel mai de dorit lucru pe care, spre deosebire de alte vise irealiste ale noastre, o putem avea. Sa ne-o facem aşadar ţinta vieţii – cel mai de pret lucru pentru care am putea trăi. Dar… tot mai rămâne întrebarea: ce e dragostea? Nu am un raspuns destul de cuprinzator. Si cred ca nici un om nu ar putea să răspundă în profunzime la această întrebare. Ne depăşeşte, dar putem vedea cum e dragostea şi ce face ea în lumea noastră. E foarte simplu: imaginează-ţi pentru o clipă lumea fără ea (pentru ca, mai apoi, prin diferentă, să vezi ce şi cât reprezintă ea); ai descoperi că fără ea nu rămâne nimic, căci dragostea… dragostea e totul! Dragostea este una dintre cele mai puternice pasiuni pentru ca ataca in aceeasi timp capul, inima si simturile. Daca dragoste nu e, nimic nu e.
PT mine inseamna totul. Daca nu ar exista iubirea, oare cum ar fi lumea aceasta?
Dragostea, un simplu cuvant care trezeste nenumarate amintiri si provoaca retrairea atator clipe si aparitia a numeroase intrebari. Nimeni si niciodata nu a reusit si nici nu va reusi sa explice acest sentiment.
In majoritatea cazurilor cel care iubeste isi pierde ratiunea, logica si luciditatea. Inca nu s-a gasit o cauza pentru aparitia acestei stari, nu s-a reusit a i se da o definitie adecvata. Fiecare percepe iubirea intr-un alt fel, într-un fel total diferit, unic.
O intrebare care se întalneste in jurul iubirii este: "Poate un om sa iubeasca, pe parcursul vietii lui, de mai multe ori?". Incepe sa-ti fie draga o persoana si-ti dai seama, sau crezi ca iubesti, dar cu timpul incepe sa-ti placa altcineva. Prin simplu fapt ca incepi sa te indragostesti de altcineva oare nu patezi sentimentul iubirii trecute? Mai poti fi sigur ca ceea ce ai simtit a fost iubire?
Dornic de a cunoaste necunoscutul si de a trai noi experiente, omul confunda sentimente de prietenie, de simpatie puternica, sau atractia fizica, cu iubirea. Apar astfel relatiile nereusite, casatoriile facute in graba, prieteniile iremediabil distruse. Nu exista om care sa nu fi suferit din dragoste. Este ciudat, insa, incapatinarea omului de a iubi, de a se indragosti, desi a suferit esecuri si a avut parte de deziluzii. Speranta de a-ti gasi fericirea iti da tarie, te revigoreaza si este infinita. Alt lucru de neinteles este ca majoritatea isi doreste sa iubeasca, sa se indragosteasca, desi aceste sentimente aduc nenumarate dureri si prea multe lacrimi. Ma intreb, de ce oare ceea ce constituie fericirea unui om trebuie sa devina in acelasi timp si izvorul suferintelor lui?
A mai ramas o intrebare pe care mai toti o au în cap la sfarsitul fiecarei relatii: " a meritat? ", "merita sa iubesti?".
Sincer, cred ca da. Desi "a iubi" implica "a suferi" nu cred ca un om poate sa spuna ca traieste fara sa iubeasca.
Si chiar daca o face nu inteleg ce viata ar putea avea, ce multumiri? Nu vom fi liberi, lipsiti de griji si suferinte daca ne v-om infrana dorinta si simtirile, ci doar daca le traim.