Cum a fost la voi prima iubire
dezastru, apocalipsa, aiurea, nu vreau sa imi amintesc de ea, nu stiu de ce naiba nu mi-am ascultat ratiunea, a fost prima oara cand am crezut intro fata 100% mi-am pus toate increderea in intro persoana dar mintea des si fara logica, ne certam des din stupide motive, cum s-a terminat si mai simtiti ceva prntru ea
s-a terminat aiurea,ma tradat cu un dusman,un vechi amic de al meu, le-am vazut impreuna isi spuneai iubi,iubi,ea imi datea mesaje cu dragostea mea etc ddesigur ca,m-am enervat am facut mare tam,tam,am injurat-o, de obieci rar vb vulgar, am incheiat totul cu ea apoi am descoperit ca o iubesc am suferit, nimanui nu-i pasa de suferinta mea, am incercat ca bolovanul reimpacari dar nu a mai vrut ea, de uitat nu am uitat-o, am acceptat-o a fost prima iubire, am crezut in ea enorm de mult ma tradat am jurat ca numai voi crede in nimeni asa, dar am iubit si alta fata din copilarie si acuma cand o aud /vad inima imi ea razna nu stiu de ce, si pe mine distanta nea despartit 900 de km,vreau sa spun ca am trait suferinte foarte puternice nu se merita sa crezi in fete parerea mea, eu am vazut cu ochii mei ce bine joaca ele teatru,mint non stop, sunt ipocrite extrem de mari,de gandit are vreun rost,sens,cateodata dar nu are rost,m-am convins si restul fetelor m-au convins mai puternic, fiecare fata are darul de a ma convinge si mai puternic, asta eu numai cred in iubire nici la distanta nici in apopiere,in viitr o sa ma duc la excorte,acuma vreau sa vad de un laptop, tu ce planurii ai?
Planurile mele tot ceva de genul sunt pe moment, nu prea mai imi trebuie prietena acum, vreau sa traiesc fara griji pana pot
Si eu la fel ca tine
Cat timp am fost cu a doua fata nu am mai iesit cu prieteni, am cam rupt legaturile, poate si dinaia vreau sa fiu singur sa pot sa ies cu ei. Acum ies cu ei seara de seara si e chiar bine. " nu vreau sa traiesc deparca nu am sa mor " deci distracie cat se poate
Si prima mea iubire a fost intr-un fel la distanta. Totul a inceput cand intr-o vara el s-a mutat cu mama si sora lui la noi in localitate(parintii fiind despartiti). El a venit sa stea doar o vara pentru ca era in custodia tatalui. Am facut cunostinta cu el iar dupa aceea am inceput sa vorbim foarte mult, apoi am decis sa fim impreuna chiar daca stiam amandoi ca el o sa plece. Totul bine si frumos pana cand a venit sfarsitul verii, amandoi am plans atat de tare in seara aceea ca parca as fii vrut sa fugim impreuna dar nu aveam cum. El a plecat iar cu timpul a cunoscut alta persoana si ne-am uitat.
Acum mai vine pe aici doar vara dar eu nu mai vreau sa-l vad asa ca ma feresc mereu cand vrea sa ma vada. Nu vreau sa mai sufar din nou. Distanta nu este buna, ea desparte si cei mai indragostiti oameni. Parerea mea
Distanta nu este buna, ea desparte si cei mai indragostiti oameni.
nu cred asta, daca e iubire adevarata resiproca se poate invinge si asta
O fii buna dar pentru cei prea puternici, eu am trait-o pe pielea mea, lumea se schimba mai ales cand este departe. Poate la tine nu este o problema pentru ca nu ai trecut prin asa ceva dar sa te vezi o singura data cu acea persoana pe an si plus de asta sa vorbiti foarte rar, nu cred ca ar mai avea rost relatia.
Am trecut si eu exact ca si tine, te cred e suferinta mare, prima iubire a fost la distanta a mea 900 de km, cred in continuare ca daca iubesti sincer totul e posibil
Nu cred ca desparte cum a zis si RAY25TM0720318487, eu cu ea la inceput a mers binisor, dar acum se schimba lucrurile odata cu varsta, vrei sa o ai tot langa tine nu doar o luna pe an
Asa si noi, cand a plecat pentru a doua oara. de aceea acum stateam pe ganduri ca stiu cat am suferit atunci cand a plecat
Timpul iti va spune daca a fost cea mai mare iubirea sau nu. daca ea te-a blocat peste tot si nu mai vrea sa aiba deaface cu tine, cred ca e bine sa uiti relatia si sa privesti imprejur, sunt atatea fete minunate care poate te vor iubi cu adevarat si vei fi mult mai fericit cu una dintre ele.
Mutubal întreabă: