Acum vreo 3 ani, la inceput de liceu, mi-a placut f mult de un baiat mai mare decat mine si am visat sa am o relatie cu el desi nu il cunosteam mai deloc decat ne salutam cateodata, vb rareori pe mess si atat, insa el avea prietena si nu se putea.Bineinteles ca am suferit f mult, am fost dezamagita, cred ca si el si-a dat seama desi nu prea vb cu el. El dadea semne ca ma place, zambea, se uita insistent, se baga cateodata in seama cu mine, insa cred ca doar ma simpatizat si nu vroia nimic serios cu mine. El a plecat din liceu si nu l-am mai vazut de mult timp, nici nu am vb cu el de mult.Azi am vazut un tip care semana leit, parca era sosia lui si am crezut ca e el si am inceput sa am emotii fix cand am vazut ca se apropie, ca atunci cand imi placea de el...nu a fost el din fericire.
Vreau sa va intreb: de ce am fost asa emotionata cand crezusem ca e el? Nu stiu daca mai am sentimente pentru el, mai ales ca am prieten si tin la el si il iubesc, am cu el o relatie serioasa, iar daca m-as desparti de el as suferi.
Cum pot scapa de umbra trecutului? Stiu ca de uitat nu cred ca se poate pentru ca am ceva amintiri cu celalalt chiar daca nu am fost cu el, insa nu mai vreau sa ma urmareasca trecutul.

Te inteleg perfect, pentru ca am avut parte de ceva asemanator. Sti ce se intampla Ela, atunci cand ne indragostim de cineva iar acea dragoste nu ajunge sa se consume intr-un fel sau altul( fara a avea leg cu sexul!), ajungem sa idolatrizam persoana respectiva; necunoscand in fapt persoana, creem in jurul ei o intreaga poveste. Ne plangem ca a trecut pe langa noi iubirea vietii noastre si ca nu vom mai intalni o astfel de iubire. O iubire netraita te face sa fantazezi pe marginea ei, iar cotele la care se ajunge sunt infinite. Ce vreau sa iti spun este ca, tu nu l-ai cunoscut cu adevarat pe acel baiat si nu poti sti daca ai fi trait alaturi de el o poveste de iubire sau din contra ai fi suferit, de aceea este normal ca tu avand numai amintiri frumoase cu el sa iti imaginezi o relatie de vis pe care ai pierdut-o inainte de a se materializa. Si asa ti se va intampla pana la un moment dat, intr-adevar un moment destul de indepartat cand il vei "uita". Sunt sigura ca iti iubesti prietenul si ca ai suferi daca l-ai pierde, dar in acelasi timp sufletul si inima ta refuza sa incheie definitiv acel capitol important din viata ta, atata timp cat exista o sansa; pentru ca de fapt asta se intampla in sufletul tau, desi iti iubesti prietenul nu poti refuza o eventuala sansa de a putea simtii acea iubire mult dorita. Pe acel baiat nu o sa-l uiti niciodata, insa in timp mintea ta va deveni va fi mai puternica decat inima ta si aceasta iubire va fi depozitata intr-un coltisor din care nu te va mai afecta, ci va deveni o amintire frumoasa din viata ta.
Te-am zapacit, dar mai am un lucru sa iti spun. Daca vreodata il vei intalni pe " el " nu trece pe celalalt trotuar, infrunta-l; poate ca asa himera trecutului va disparea pentru totdeauna, sau poate ca el va fi sufletul tau pereche in nici un caz nu ai ce pierde! Bafta multa si pupici