Salut, am 18 ani sunt baiat și am o problemă care simt că mă macină din punct de vedere psihic, mi-aș dori să fiu fată, de când eram mic îmi doream să fiu una,îmi place să fiu tratat precum o fată, mi-aș fi dorit să mă fi născut fată,mă interesează/pasionează activitățile feminine și tot ce ține de acestea, iar din multe puncte de vedere gândesc precum o fată.
Țin să menționez că nu sunt gay, nu simt nici o atracție fizică/sexuala față de bărbați, iar dacă m-aș fi născut fata mi-aș fi dorit să fiu într-o relație tot cu o fată.
Întrebările mele sunt sunt următoarele, cum credeți că aș fi privit de către ceilalți oameni dacă ar ști aceste detalii despre mine, credeti că ceea ce mi se întâmplă este "normal" din punct de vedere psihic, credeți că ar trebui să încerc să mă accept pe mine însumi așa cum sunt sau să fac pe cât posibil să renunț la această gândire care se află în mintea mea?
Aș ruga pe cât posibil persoanele răutăcioase să se abțină din a comenta.
Ordonare:
Cronologică
E o intrebare delicata, si imi pare rau sa iti zic dar te afli in Romania
Nu, nu esti singurul/singura
Mai multe persoane au problema asta, avea si un nume
Multi aleg sa fie transgender
Adica transsexuali, si unii isi fac si operatia de schimbare de sex
In Romania insa, in procente 60% vor rade de tine, iar cei ce sustin lgbt-ul nu
Răspunde
Dar in acest moment, cum esti tu acum, baiat, iti doresti sa fii impreuna cu o fata? Simti ca poti sa ai o relatie cu o fata, in care tu sa fii barbatul si sa va sustineti reciproc?
Sau mai bine zis, cu cate fete ai fost pana acum? Poate ca asta iti doresti, le vezi intr-un anume fel si iti pare mai ok sa fii fata decat baiat, din cauza ca este "greu" sa faci acele lucruri. Dar poate daca ai o relatie cu o fata... o vezi lucrurile diferite.
Este un subiect delicat, nu se poate spune că e "normal", adică nu așa "ar trebui" să fim, ideal, dar se întâmplă oricum. Niciunul dintre noi nu e fix cum ar trebui să fie, din punct de vedere psihic ori fizic. Unul e prea arogant, altul e nihilist, unul e scund, altul are nasul mare. Dar nici nu ar trebuie sa fim toti la fel. Respect sa avem si sa nu afectam pe altii, treaba noastra e treaba noastra. Aceasta gandire mai diferita a ta nu te impiedica sa fii un om decent, respectuos sau chiar iubitor. Deci in opinia mea nu afecteaza pe nimeni. Iar treaba asta cu feminitatea si masculinitatea sta așa, toti avem și și, doar ca in general un barbat e mai mult masculin iar o femeie mai mult feminina. Dar sunt cazuri cand procentele sunt spre 50-50. Si eu am "caracteristici feminine", nu imi place sa injur, imi place poezia, imi place desenul, arta, nu am oasele feței proeminente, sunt scund. Nu sunt bărbatul ideal, masculin, feroce și cinic. Si de fapt ala nici nu e ideal. Caci nimeni nu e 100% masculin, si realitatea e ca nici nu asta e ce isi doresc oamenii. Stii si tu ca in ziua de azi fetelor nu le plac fix barbatii aia foarte masulini, e posibil ca cei ca tine sa fie mai plăcuți. Indiferent ce faci trebui sa faci bine si sa ai incredere.
Da,nu cred că se pune problema de asta, mi se pare ceva perfect firesc în a-ți sprijini partenerul și ai fi alături oricând simte această nevoie.
Până în prezent am avut trei relați din care una de lungă durată, și niciodată n-am simțit acel sentiment de invidie la care faci tu referință.
Fa.ti operatie. Pune.ti organ genital feminin, baga silicoane, operatii faciale si aia e. Sunt multi travestiti care se pot oferi ca potentiali iubiti.
Subiectul este unul foarte complex.In primul rand normalitatea este relativa si subiectiva deci nu cred ca ar trebui sa ne raportam la acest criteriu.
In perioada rezidentiatului am cunoscut un barbat de 36 de ani, casatorit, cu trei copii.Acesta venea in mod regulat la psihiatru pentru ca mama lui, afland in adolescenta ca el ii fura hainele si se purta prin casa imbracat in femeie, i-a cerut sa mearga la medic.Psihiatrul nu i-a dat niciodata tratament cu toate ca omul il vizita cam o data pe luna sau o data la doua luni.Omul asta avea o viata normala, familie, un serviciu destul de bun, dar acasa la el, se imbraca in femeie pentru ca asa ii placea.In rest, nu prezenta alte probleme nici de natura psihica, nici neurologica, nici psihologica, iar relatiile intime cu sotia nu aveau de suferit.Partea buna este ca a gasit o femeie care sa il inteleaga si sa il accepte asa cum este.
Acum, daca aceasta latura a ta iti creeaza stari depresive, de anxietate, nu poti dezvolta relatii cu fetele (dar ai spus ca ai avut relatii cu 3 fete), atunci problema se pune altfel.
Intrebarile mele sunt: daca ai facut sex cu vreo fata, ai avut probleme in a fi tu insuti, in a consuma actul sexual? Ai simtit ca nu este ceea ce trebuie si iti era jena? Cand te privesti in oglinda cum te vezi?
Da am avut o viață sexuala destul de activa până în prezent, n-am întâmpinat niciodată o problemă în a fi eu însumi în ceea ce privește actul sexual propriu zis, când mă privesc în oglindă e puțin mai complicat, fiindcă fizic vorbind mi-am dorit aproape dintotdeauna să am corpul unei femei ceea ce pare greu de înțeles pentru mulți, dar sunt conștient de acest fapt.
In orice caz, daca vei vrea sa mergi mai departe si sa concretizezi aceasta dorinta, va trebui sa treci printr-un proces, inclusiv vizite la psihiatru si la psihoterapeut pentru a elimina orice tulburare psihica sau psihologica.
Eu, personal nu cred ca vei ajunge sa faci schimbari drastice in corpul tau pentru ca nu intri in tiparul persoanelor transgen.In cazul tau este vorba de altceva, dar important nu este sa iti zic eu, o oarecare de pe internet.Important si benefic pentru tine ar fi sa cauti un specialist si sa ii ceri parerea.Vei avea ocazia sa inveti sa percepi si sa abordezi aceasta realitate in alt mod.Doar atunci iti vei da seama de ce asteptari ai de la tine insuti si de cine esti cu adevarat.
Nu la psihiatru, ci la psiholog. La psihiatru merg bolnavii, ori ceea ce simte el nu este boala.
Ar fi preferat careva din parintii tai sa fi fost fata?
Si mama mea ar fi preferat sa fi fost baiat( pentru ca si parintii ei ar fe preferat ca ea sa fi fost baiat su nu a patra fata)Cand eram copil ma numea dupa diminutivul tatalui meu si lauda la mine mai mult calitati masculine, nu a afirmat feminitatea mea. L a maturitate am fost la consiliere crestina care m-au incurajat sa o iert pe mama mea pentru ca cu dirinta ei puternica de a fi baiat m-a facut inca din uter sa simt ce sexualitatea mea feminina nu e buna, ca sunt de sex gresit si sa- i multumesc lui Dumnezeu ca El se bucura ca sunt fata.Am plans atunci si am experimentat o vindecare profunda.Ma gandesc cu groaza ca fara ajutorul lui Dumnezeu as fi putut rata familia frumoasa pe care o am acum, poate as fi avut sufletul blocat si nu m- as fi putut bucura de dragostea sotului meu. Daca vrei sa intelegi cauzele pentru care te simti asa te incurajez sa te programezi la consilere crestina la Ellel Ministries.
Am specificat ca se merge la ambii.La psihiatru se merge pentru a elimina aceste posibilitati avand in vedere ca exista tulburari de disociere a unitatii individuale, cum ar fi dedublarea personalitatii. Eliminate posibilitatile tulburarilor psihice (la psihiatru) si a traumelor psihologice -ori tratarea lor- (la psiholog ori psihorerapeut, acesta din urma putand fi si psihiatru), se merge mai departe cu acest proces.
Nu am spus in niciun moment ca este boala mintala, ci se merge tocmai pentru a elimina aceste posibilitati.
Accepta te asa cum esti nu incerca sa devii fată daca te ai nascut baiat, astea sunt nebunii care i ti trec tie prin cap acum, cauta ti o prietena si ea te va face fericit.
Crede adevarul Crratorului despre tine si anume ca sexul cuiva e dat de organele genitale cu care s-a nascut.
El spune intr-un comentariu mai sus ...asa,,Da am avut o viață sexuala destul de activa până în prezent, n-am întâmpinat niciodată o problemă în a fi eu însumi în ceea ce privește actul sexual propriu zis,,! Cine-l crede oare?! ca la 18 ani a avut activitate sexuala destul de activa!
Tulburari psihologice si traume psihice. Diferenta este ca intre un internist si un chirurg.
Vezi ca ai incurcat borcanele!
Sunt "traume psihologice" si "tulburari psihice", nu cum ai zis tu.
Tulburarile psihice sunt boli mintale si pot fi diagnosticate si tratate numai de catre un medic psihiatru.
Traumele psihologice sunt alta mancare de peste la fel cum si psihologii nu sunt medici.
Nu stiu ce doresti sa demonstrezi, dar conversatia asta nu are sens pentru ca este clar ca nu ai cunostinte prea vaste despre aceste subiecte.
Iti recomand sa citesti macar lucrarea aparuta sub egida Institutului pentru Studiul si Tratamentul Traumei cu titlul "Traumele psihice
recunoaştere şi vindecare". Ti-o recomand ca este o lucrare usor de inteles.
In rest nu cred ca este locul de discutii aprofundate, ca nu-si au rostul.
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
