Salut. Am avut o relație cu o fată timp de 8 ani. Am părăsit-o la final, din cauza unor probleme pe care la vremea aia le consideram serioase (religia). Ea m-a implorat să mă întorc timp de 1 an. Eu nu am vrut, desi eram foarte întelegator și încercam să fiu alături de ea. Îmi doream să mă uite, și să nu mai sufere după mine. Am încercat să îi fac despartirea mai ușoară, dar nu am reușit. A suferit mult prea mult. După ce a încercat să mă convingă timp de 1 an să ne împăcăm, a renunțat. Ulterior și-a făcut o relație ca să mă uite. Timpul a trecut. Ea era în relatie deja de 1 an, când ne-am vazut întâmplător pe stradă. În momentul ala m-am îndrăgostit iar, pe loc. Ea era foarte fericita să mă vadă. Am continuat să ne vedem ocazional, pe ascuns, pentru că ea are iubit. Timp de 1 an m-a tot rugat să ne împăcăm, că vrea să îsi paraseasca iubitul pentru mine. Eu am tot dat înapoi, pentru că vechea problemă cu religia încă stătea în picioare (eu sunt altă religie).
Dar după 1 an după ce am tot refuzat-o, am simțit că i s-a cam luat să mă tot roage să ne impăcăm. Atunci mi-am luat inima în dinți si i-am spus că aș fi gata să fac acest pas, pentru că mereu am iubit-o, și sunt gata să trec peste problema cu religia, si să las teama deoparte. Ea a fost singura fată din viata mea, si m.am gândit că dacă nu am iubit pe nimeni în afară de ea, timp de 11 ani, atunci e ceva special si ar trebui să ne împăcăm, să o luam de la capat.
În momentul când i-am zis că sunt deschis la ideea de împăcare, ea a dat înapoi. Mi-a spus că nu mai are încredere în mine. Am rugat-o să se gândească si să-mi dea un raspuns, și ea a zis că increderea se castigă greu înapoi, si trebuie să îi dovedesc că sunt serios. Mi-a spus că sunt cea mai importanta persoana din viata ei, dar am ranit-o prea mult, si are nevoie de timp sa prinda iar încredere, pentru că o respinsesem de prea multe ori. Am continuat sa ne vedem, si asa a mai trecut 1 an. Un an în care eu am încercat să îi arat că poate avea încredere în mine, și că sunt serios si chiar vreau să ne împăcăm.
Dar există o problemă.
Mama ei îl preferă pe actualul ei iubit. I-a spus ca dacă o iubeam nu as fi parasit-o. Mama ei nu mă mai vrea, pentru că am facut-o să sufere prea mult. Si ea tinde să îi dea dreptate mamei ei. A ajuns să creadă că o vreau înapoi doar pentru că o văd că are relație acum, și poate de aia m-am razgandit.
Vă spun sincer, nu are legatura. Dacă asta m-ar fi afectat, m-as fi împăcat cu ea din prima, de cand a vrut să îl paraseasca pe el pentru mine. Dar eu n-am vrut, tocmai pentru că nu eram pregătit.
Ei doi au acum împreună 3 ani.
Iar noi avem deja 2 ani de cand ne vedem pe ascuns. Deci practic are cu el 1 an, și încă 2 ani de când îl înșeală: în primul an nu am vrut eu sa ma întorc, iar urmatorul an l-am petrecut încercând să îi demonstrez că poate avea încredere în mine.
Ea mi-a spus zilele trecute că asteptarea mea a luat sfarsit. Pare că a prins cât de căt încredere.
Urmează să se despartă de el, și mi-a propus să ne mutăm împreună. Dar vrea să ne mutăm cu chirie, doar noi doi, să stăm asa 2-3 luni. Si daca totul merge bine, după alea 3 luni ne mutăm la ea acasă.
Mă gândesc că poate se fereste de mama ei, poate nu vrea să ne mutam din prima la ea pentru că mama ei nu ar fi de acord. Nu stiu. Voi ce credeti? Am impresia că perioada asta de 3 luni e o perioada de probă ca să vadă ce simte când vom sta împreună. Îmi e teamă că mama ei o va influența și o va sfătui să nu se împace cu mine definitiv, și să rămână cu actualul ei iubit. Ce ar trebui să fac? Cum ar trebui să mă port în astea 3 luni? Și ce ar trebui să fac cu privire la mama ei? Mă doare să știu că e împotriva mea. Nu mi-a spus-o niciodată pe față, dar eu simt asta.
Vă rog să nu mă judecați. Sunt mult mai multe chestii, asta e povestea pe scurt. Dar vă spun sincer că si când am parasit-o, eu tot o iubeam, dar la vremea aia mi se părea imposibil să ramanem impreună dacă nu suntem de aceeasi religie.

Eu una, nu cred ca ai iubit-o niciodata, doar te-ai jucat cu ea si ai profitata de ea. Abia dupa ce ai vazut alaturi de altul te-a ros gelozia si ai intervenit ca sa o iei inapoi.
Mama fetei are dreptate sa nu te placa, pentru ca nu ai dovedit nici o secunda ca o iubesti, dimpotriva, ai parasit-o si nu ti-a pasat ani de zile de ea, pana nu ai vazut cu altul.
Relatia asta nu va fi niciodata una fericita, fiindca tu nu ai ce sa-i oferi, pentru tine este clar ca trebuie sa o ai tu, ca sa nu o aibe altul, nu pentru ca ai iubi-o, ci pentru ca esti invidios pe altii.

Da' tu n-ai casă?

Buna.Povestea aceasta e destul de chinuita si nu prea mai poti face nimic decat sa astepti si sa vezi cum lucrurile se aseaza in timp.Nu o sa te mint, exista cupluri a caror parinti mereu au fost impotriva unuia dintre cei doi, facandu-le viata nu prea frumoasa. Daca o iubesti cu adevarat asa cum sustii, vei trece si peste acest aspect, nu? Totusi, mutatul la ea acasa presupune sa locuiti impreuna cu parintii ei? Daca da, nu este deloc o idee buna, aveti mare grija.

Chiar te-ai reindragostit cand ai revazut-o dupa un an pentru ca o avea altcineva si a capatat mai multa valoare in ochii tai... No offence, dar e proasta ca-l lasa pe ala pentru tine. Sigur o lasi iar din moment ce ai rupt-o cu ea dupa 8 ani de relatie pentru religie. Religie?! Fereasca...
Lasand asta, nu te muta cu parintii ei, ci voi doi singuri. Socrii pot influenta mult o relatie.

Cat poti sa iti bati joc de fata aia pentru o porcarie de religie. Da-i drumul sa fie fericita cu un om care e sigur de ea si nu pune un basm inaintea ei. Saraca, isi mai risca si actuala relatie pentru nimic. Asta nu e iubire, ai vazut ca nu mai gasesti alta fraiera si atat. Mi-e mila de ea, sper sa se trezeasca.

Ok, tu te astepti ca ea dupa 3 ani, sa simta aceleasi licruri pe care le simtea cand era cu tine? Accepta si comporta-te frumos, altfel, o pierzi si vei păti ce am pătit eu, si iti spun că e groaznic. Dumnezeu nu vrea ca religia să stea in calea dragostei, altfel nu lăsa dragostea si iubirea pe pământ.Mama ei este normal sa nu te placa, avand in vedera ca i-ai facut copilul să sufere

Acum cativa ani am auzit la un prieten o situatie similara, s-au despartit din cauza religiei.
Desi familia fetei s-a impotrivit, au incercat sa se împace la un moment dat, dar el nu a fost suficient de convins cat sa-si schimbe religia pentru ea.
Dupa ce au încercat sa reia tot și au petrecut mai mult timp impreuna, au fost tot timpul mici "dispute" pe tema aceasta, nu se puteau căsătorii din punct de vedere religios(etc.)...și s-au despărțit definitiv.
In cazul tau, sincer imi pare rău de tipul de care fata aceasta s-a folosit(nu e prea drăguț că s-a întâlnit cu tine pe ascuns în timp ce încă era cu el).
Pe de o parte, înțeleg ca mama ei nu are o părere foarte ok în legătură cu relația voastră, deoarece un părinte întotdeauna dorește fericirea pentru copilul său(nu suferinta).
Pe de alta parte, te înțeleg și pe tine, ai crescut în aceasta religie, este destul de dificil...
Acum dacă tu ești dispus sa ajungeți la un consens cu religia și sa treci la a ei, este posibil sa fie totul ok. Dacă nu, nu vreau sa te descurajez dar nu știu cât de mari vor fi șansele sa rămâneți împreună.
În aceste luni, din punctul meu de vedere ar trebui sa te comporți normal, să fii tu însuți, sa-i arăți afecțiunea despre care vorbesti(iubirea).
Cu privire la mama ei, tot ce poți face este sa te comporți cum poți tu mai bine astfel încât aceasta sa observe ca intr-adevar ții la fiica ei și nu se va mai întâmpla experienta cu părăsirea...
Din punctul meu de vedere, nu este chiar o decizie bună sa te muti la ea acasă dacă fata locuiește cu părinții

Prietene trebuie să te comporți normal adică să nu fii fals. Cât privește atitudinea maicasi trebuie să înțelegi că este normală, tu ce sfaturi ai da la copilul tău. Mutatul cu chirie eu cred că vrea ca mama ei să se obișnuiască cu ideea