Am nevoie de un ajutor, de un sfat, mă simt obosit, confuz. Sunt băiat, 19 ani, am o relație de 3 ani și 3 luni care s-a început de la mine, prin a discuta cu o fată. Tot a mers normal, am început relația și după cam aproximativ 2 ani, am început de a avea un gol în mine, mereu mă simt nemulțumit, trist, însă niciodată nu mi-am permis să arăt asta față de ea. S-au schimbat foarte multe în relație, atât ea în plan fizic, cât și caracter, dacă la început aveam ceva comun, acum văd absolut toate deosebirile, toate minusurile, care am încercat să le accept, să încerc să le înțeleg și eu, pentru că nu suntem toți perfecți. Însă, să zicem că mereu le înțeleg și niciodată nu am judecato, dar am avut mai multe tentative de despărțire, doar că mereu mă reîntorceam, pentru că aveam nevoie să discut cu cineva, mă simțeam vinovat față de ea, dar eu nu o pot supăra, mii jale, pentru că a început tot din iubire, mai mult din partea mea. Mereu această jale mă oprește, mă face să continui, să o înțeleg, să trec, însă mereu ajung la aceeași întrebare. A trecut 1 an și deja am făcut 3, dar e aceeași situație, mii jale, s-a creat o deprindere, doar că problema mea e alta. Nu vreau să sufere, nu e vina ei, ci a mea. Știu că nu pot să continui așa pentru că va fi mai rău după. Uneori mă gândesc că dacă aș sta cu ea o vreme nu aș rezista, pentru că acum ne vedem maxim de 3 ori pe săptămână. Cel mai tare mă frământă altceva, pentru că am fost primul și ea se baza pe principiul nunții, ea însă la încălcat. Din această cauză mă simt cel mai penibil, deoarece când fac orice tentativă mă oprește asta, căci am spus că voi fi cu ea... Am nevoie de un sfat ceva, vă rog mult. Mulțumesc de înțelegere! Textul e cam încurcat, pentru că am scris din adânc.

Dacă nu o iubești și nu te înțelegi cu ea și dacă ești nemulțumit ce rost are sa continui? Sunteți foarte tineri amândoi aveți toată viata înainte o sa va găsiți fiecare pe altcineva. Cu un om nu se sta din mila. Principiile astea de care scrii tu noi omenii ni le facem ele nu sunt bătute în cuie. Sunt putini care se căsătoresc cu primul iubit sau iubita. Viata înseamnă și sa iti faci o experienta sa ajungi la o înțelepciune nu doar niște prejudecăți pe care noi ni le impunem. Dacă ea te iubește și accepta greu ideea despărțirii încearcă încet încet sa o faci sa înțeleagă ști tu mai bine calea. Dar nu o mai lungi mult ca nu ți face bine. Fa ce simți!

Oamenii se schimba.Fie te schimbi cu ei sau le accepti schimabrea, fie te indepartezi.Da, nu toti sunt perfecti.Ideea e ca tu sa vezi ca o calitate ce altii vad ca un defect.Nu trebuie sa accepti anumite trasaturi, daca nu-ti convin.Te desparti.Cat despre partea asta, cu "sa nu sufere ea", nu am inteles-o niciodata.Ori sunteti foarte empatci, ori foarte prosti.Si sincer, pentru mine nu e nicio diferenta intre variantele astea 2.Mai bine suferi tu si ramai cu ea, de cat sa sufere ea, in cazul unei despartiri? Nu are sens.

Ai discutat cu ea despre cum vede un potential viitor cu tine?
La cum prezinti lucrurile, pare ca va veti desparti.
Varianta 1: iti asumi decizia de a incheia relatia si fireste o faci intr-un mod civilizat. Insa, oricum ar fi, durerea va exista.

Varianta 2: discuta cu ea despre cum percepe diferentele dintre voi, despre cum ar vedea un viitor cu tine sau cum ar vedea un viitor cu persoana iubita. Discuta mult cu ea despre framantarile tale, insa, fara a fi vadit, fara a face procesul etapei, ci discuta calm si punctual, doar cand exista o situatie)

Se intelege ca dragostea ta pentru s-a cam epuizat, macar invata din relatia aceasta. Arata-i si ei discrepanta viziunilor voastre, insa treptat (daca ea vrea un film noi, iar tu unul porno, intreab-o intr-un ton glumet: "oare cum de oameni cu optiuni de atat diferite pot trai impreuna o viata" etc vs. vezi, tu vrei una, eu vreau altceva - nu mai are sens sa stam impreuna; ambele exemple sunt grosolane, sper ca am transmis ideile).

Varianta 3: lupta, recucereste, redescopera dragostea etc, bla, bla. Exista si aceasta varianta romantica, dar nu cred ca vrei sa o urmezi.

Mai vad alte cateva variante (sa o incurajezi sa iasa, sa cunoasca oameni, ex: iesi cu fetele in club, sa nu te simti agasata de mine etc), insa, nu cred ca le-ai putea aplica si nici nu sunt elegante.
Canalizeaza-i atentia catre un scop: adminterea la facultate, realizarea nu stiu carui lucru/proiect etc, astfel incat sa poata experimenta o anumita detasare de tine, fie si incipienta.

In esenta, bucura-te de timpul cu ea, fa-o sa descopere lucrurile pe care tu le vezi (fireste, nu inseamna ca tu ai si dreptate, insa, macar, iti spui sentimentele pe care le ai) si va intelege ca ideal este sa te mariti/insori cu persoana deflorarii tale, insa, ar fi groaznic sa traiesti cu o persoana de care ajungi sa te instrainezi.

Meanwhile, keep us updated!
Good luck! sa ne anunti de urmatoarea relatie! sa stim si noi de lucrurile bune, nu doar de impasuri. Vorba aia: prieteni la greu, dar si la bine!

Bafta in toate!

Omule ai 19 ani si toata viata in fata. Daca esti cu ea de la 16 ani e normal sa intervina rutina in "relatie" pentru ca in afara de scoala, film, sex, acasa nu mai faceti nimic. Chestii de adolescenti ca sa zic asa. Vorbeste cu ea, comunicarea si increderea conteaza cel mai mult. Vezi ce asteapta ea de la tine, spune-i ce te nemultumeste si poate faceti niste compromisuri ca sa mergeti inainte cu asa numita relatie. Daca nu, strangere de mana si life goes on.