Salut,

Am o problema de suflet. Plac mult o colega de servci, insa care in sinea mea (intuitia) simt ca nu e reciproc. Desi face gesturi cum ca m-ar placea, nu e ceva concret din care eu sa imi dau seama daca da sau nu. Imi e foarte frica sa ii spun ce simt tocmai pentru ca nu as mai putea lucra cu ea daca ma refuza. Desi fac pe arogantul si pe gigi duru, in sinea mea sunt foarte molau cu fetele. Si nici nu prea am avut experiente. Dupa ce ca o fata de care ma indragostesc apare la mai mult 2 ani distanta, se intampla de regula ca aceasta sa nici nu ma placa. Nu inteleg de ce Dumnezeu mai mi le scoate in cale si imi da speranta ca ar putea fi ceva cand deznodamantul e mereu trist. Si fetele astea din ziua de azi parca crapa daca ar face si el macar 0, 5 % un pas sa iti arate daca da sau nu. Si ma uit la alti baieti, pare asa de usor pentru ei. Si mie imi e greu sa ajung si pana la primul sarut sau sa o tin de mana macar. Habar nu am cum sa fac toate chestii astea care "vin de la sine" teoretic. La mine se pare ca nu vin. Nu am curaj cu fetele si nu stiu cum sa trec peste asta. In orice altceva ma bag fara emotii, dar cand e vorba de o fata care imi place si mai avem si cunostrinte comune, ma blochez complet in a actiona. La fel ca si in cazul de mai sus, cu colega de servici. Imi e teama ca o sa rada de mine, ca o sa stric prietenia cu ea, ca o sa ma vorbeasca cu prietene de pe la servici. stiti voi. Si nu pot trece peste gandurile astea. Am zile cand ma trezesc frustrat si ma urasc din cauza asta.
Credeti ca pot face ceva in privinta asta sau sunt condamnat sa raman singur?

Pentru a răspunde la o întrebare trebuie să ai cont pe TPU.ro

Logare cu email şi parolă

Creare de cont nou

Logare cu Facebook