Salut,am o problema destul de mare. Nu vreau sa ma judecati sau mai stiu eu ce. Eu am 16 ani si iubitul meu are 26, suntem impreuna de 4 luni si ceva dar ne cunoastem de peste 6 ani.Imi cunoaste parintii tot de 6 ani, si acum stam impreuna(in Spania)cu parintii mei.As vrea sa mentionez ca nu e ca ceilalti baieti si stiu asta si o stiu si parintii mei.E sincer si bun si nu inseala,in schimb pe toate acestea le completeaza posesivitatea. (as vrea sa incep cu el prima data,cu problema lui).El a mai avut doua relatii serioase si amandoua au esuat(l-au inselat,iar el nu suporta asta,nu poate ierta).Si cred ca de asta nu poate avea incredere in mine.(acum cauza problemei mele).La inceputul relatiei eu eram obisnuita sa fie asa,aveam amici si vorbeam pe net,doar ca lui nu ii place chestia asta,el si-a sters toate fetele din lista de yahoo si de facebook si eu totusi vorbeam cu acei baieti, cu toate ca doar ca amici, atunci ne-am certat fiindca el a gasit niste discutii mai vechi, in fine.Si acum vine problema mea...de atunci pur si simplu nu mai poate avea incredere in mine. Ma iubeste si ma respecta dar nu mai poate avea incredere. Si de fiecare data imi spune cand mint(daca ajung putin mai tarziu de la scoala,motivul fiind ca am intrat intr-un magazin sau ceva, pur si simplu ma enervez cand ma intreaba unde am fost si incep sa spun ca am mers incet si omit fara sa vreau detaliile si i le spun dupa si el zice ca mint.) Si imi spune mereu ca mint si ca numai are incredere in mine si ca nu ma mai iubeste ca la inceput dar ca ii av trece, apoi dupa 2 saptamani iar imi spune ca are incredere si la cea mai mica greseala iar zice ca mint(greseala ma refer...nu stiu ca poate am vb cu un baiat de nu stiu ce,nici nu se pune problema de inselat nu i-as face asta pentru ca il iubesc.) Si tot asa si eu nu stiu cand sa il cred daca e asa ca are incredere sau o spune doar ca sa ma linisteasca si sa nu fiu suparata,fiindca stiu ca nu m-ar minti intentionat si ca sa imi faca rau. Eu il iubesc,va rog sa nu imi spuneti sa ma despart de el,chiar daca e f posesiv,sinu ma alsa sa port fuste,sa am amici,sa am anumite prietene care nu ii palc lui, stiu ca merita sacrificii pentru ca si el a facut, doar ca nu are incredere.Bine,acunm intrebarea, ce pot face sa aiba incredere, de dus la scoala trebuie sa ma duc..cum sa il conving.A da,ar trebui sa mentionez ca el nu se uita in ce situatii suntem.pur si simplu noi facem aceleasi lucruri, de ex eu am putini baieti la scoala si vb doar ce e de vb teme si atat, pe cand el are 15 femei la servici si eu numai zic nimic, sau eu de cate ori ies cu vreo prietena(ceea ce nu s-a mai intampalt de vreo 2 luni) zice ca ma uit dupa altii si nu stiu ce, pe cand el iese cu prietenii lui(foarte rar ce e drept) dar nu ii zic nimic. Si asta e pentru ca eu am incredere dar el nu si incerc sa ii arat asta dar nu intelege ca zice ca el stie ce face si ca nu s-ar uita la alta, dar eu is mica si inca pot sa imi schimb mentalitatea. Ce pot face? Multumesc mult!

Ce traiesti tu este teroare, nu relatie de dragoste. Nu-ti schimba mentalitatea doar pentru ca esti mica( asta nu inseamna ca esti retarda). Parerea mea e ca tu incerci sa faci prea multe sacrificii pentru el. Inteleg ca a fost inselat( e rau sa fii tradat) dar asta nu inseamna ca trebuie sa te limiteza pe tine, pana la urma urmei daca vrei sa-l inseli, chiulesti de la o ora ai facut-o si punct. Are o mentalitate foarte inapoiata, parerea mea.Si tu incearca sa iei putina atitudine.

Buna :*, tu incearca sa vorbesti cu el despre problemele care se afla intre voi, spune-i ce te deranjeaza si poate te va intelege sper sa iti fie de ajutor :*

Uite stiu ca are o mentalitate inapoiata, dar eu simt ca il iubesc, si da ma deranjeaza nu ma mint singura si-a dat seama, si mi-a spus ca stie dar ca asta e el, eu aleg.Si nu stiu, ma deranjeaza, dar vreau sa fiu cu el(chiar daca nu mai ies cu prietenele)...in primul rand pentru ca il iubesc pentru ceea ce este si in al doilea rand pentru ca stiu ca nu voi mai gasi unul ca el..si pentru mine fidelitatea e cea mai importanta. Pot sa accept toata relatia asta bolnava, doar sa aiba incredere...si e imposibil, am incercat orice, mi-am sters contul de fb, mi-am schimbat id.am lasat prietenele fuste a zis sa prot doar cand sunt cu el, si incerc sa dau exemple de prieteni comuni, si sa ii arat ca ei au incredeere, si il supara cand folosesc ironia si imi zice ca il costa sa mai poata fi ca inainte.Nu vreau sa il pierd, fiindca el a fost primul meu barbat cu adevarat si m-am atasat de el si il respect si as face orice pentru el. Acum fara el nu stiu ce ar fi, multumesc mult pentru parere si pentru timpul acordat!

Sau te accepta asa cum esti, sau pune punct.nu inseamna ca daca sunteti de 6 ani impreuna, trebuie sa fiti asa toata viata! nu te respecta, pui punct, si iti vezi de viata ta!

Cu tot respectul acum. de ce te complici la 16 ani atat de mult? iti place la 16 ani sa fii controlata? la 16 ani trebuie sa cunosti oameni, sa comunici, sa iesi la cafele si sa razi, mult. la 16 ani nu te angajezi in astfel de relatii! si si daca te-ai angajat, foarte bine, daca crezi ca merita. dar te vezi toata viata cu un asemenea om? e prea exagerat, iarta-ma.pur si simplu esti privata de libertatea varstei..si incet o sa incepi sa pierzi contactul cu oamenii din jur doar de dragul lui

Nu poti face nimic, decat sa accepti sau sa pleci. Gelozia si posesivitatea lui vor evolu, la un moment dat va trebui sa-ti sacrifici viata si sa nu mai iesi deloc din casa si chiar si asa probabil se va ajunge la violenta. Eu n-as sta cu un barbat bolnav de chestia asta fiindca cu siguranta la un moment dat se va termina rau (probabil intr-n acces de gelozie, peste mai multi ani, te va omori ca sa scape de griji). Insa e viata ta si tu decizi. Daca te decizi ca ramai cu el, poti incerca sa-l duci la un psihiatru, dar nu te astepta la evolutii spectaculoase.

Buna. Am inteles perfect situatia, am citit pana la capat. Situatia este aparent simpla de explicat dar urata pentru tine. Baiatul de care esti indragostita nu mai poate avea incredere, din pacate, in nici o femeie cel putin o perioada din vina fostelor. Crede ca tot ce inseamna femeie e cu doua fete si aici ma refer strict la tine. Este un baiat bun, capabil sa aiba o relatie de lunga durata, iar de tine este incantat pentru ca esti mica si asa ceva nu ar scapa din mana nici prost. Insa, aici intervine si marea problema, aceea ca el si-a propus sa stea cu ochii si chiar gura pe tine pentru ca nu vrea sa mai fie inselat a treia oara. Tu ai de ales, ori sa-l accepti asa cum e pana oboseste si vede in tine intr-un final o fata care il iubeste mult si ii respecta sentimentele neinselandu-l, ori, te desparti de el pentru linistea ta.

Tu ai de ales. E greu cu el dar mai tarziu poate fi dublu de frumos.

Iti urez succes si sper sa iei cea mai buna decizie... Iar cu varsta, si eu aveam 25 si ma indragostisem de una de 16. E relativ OK, insa, nu vreau sa ma certi, te pun doar sa te gandesti daca la 21 vei putea iubi un baiat de 31... Totusi cred ca vei vrea altceva mai "tanar" mai incolo, acum doar traiesti clipa de moment. Cu asta ti-am dat de inteles multe.

Pupici.

Nute schimba pentru el nu merita sincer gelozia nu e buna crede.ma se poate ajunge rau. spui in fata ca te deranjeaza.la 16 ani ar trebui sa iesi cu fetele sa-ti cumperi rochii si chestii esti foarte tanara nu merita

Lol...nu am mai citit dupa faza cu el 26 eu 16

Mersi mult pentru intelgere, si da e exact asa cum spui, nu gaseam cuvintele sa ma exprim. Da asa e, m-am gandit si la asta, dar ce va putea sa imi ofere la 21 de ani alt baiat mai apropiat varstei si nu va putea el? Stiu ca voi avea stabilitate, siguranta, iubire si cel mai important stiu ca nu mai are nevoie de alta fata. Mersi mult pentru tot si ai o funda din suflet, daca pe asta am acordat-o deja cuiva. Te salut si iti urez o zi frumoasa!

Multumesc pentru frumoasele si dragutele aprecieri. Cel mai mult ma bucur sa vad ca am putut ajuta cineva macar cu o vorba daca nu pot cu mai multe aici pe internet...
Ma face sa ma simt implinit. Multumesc inca o data.