Am si eu o problemuta. Deci sunt cu o fata de cv timp, am 17 ani, ne iubim si ne intelegem. Problema este ca datorita lui taicaso care nu accepta ideea de a avea un prieten, ca trebuie sa invete, noi trebuie sa ne ascundem de el, si ne vedem doar la scoala, in pauze. Vb pe net nu prea putem oricand, doar seara vreo ora, la tel nu se poate cai controleaza telefonul, afara nu o lasa sa iasa decat cu un pretex bun si pe ala il verifica, e imposibil, am incercat noi sa facem cumva, imposibil! Doar la scaola ce a mai ramas. Bun, datorita chestiei astea eu in weekenduri ma simt tare aiurea, mi-e dor de ea tare, iar uneori nu stiu nici eu ce mai vreau, ce mai simt, desi mi-am demonstrat mie insami de multe ori ca o iubesc, si sunt convins de asta, dar totusi dc uneori am momente in care nu stiu ce mai vreau si ce mai simt, in special atunc cand nu putem vb? Credeti ca e normal? Iar de weekendul asta si pana acuma starea asta s-a cam lungit, pentru ca pana acuma nu dura mult, cateva minute, dupa imi reveneam stiind ca daca as renunta la ea mar durea mult, nu pot renunta la ea, cat o fi de grea relatia, chiar o iubesc! si totusi ces cu starile alea de confuzie in mine? Vreau o parere, dar nu rautacioase si la misto. Poate ma ajutati sa inteleg cei cu mine

Buna! Da-mi voie sa-ti povestesc ceva. Am citit o carte care se numeste "Dragostea adevarata". In ea scria tot felul de secrete si povesti despre cum sa-ti dai seama daca iubesti cu adevarat sau nu. Intr-o relatie adevarata nu stai cu mainile in san, ci faci tot posibilul sa te intalnesti cu persoana iubita -> Ceea ce ai facut tu. Dupa parerea mea trabuie sa fii fericit pentru ca pur si simplu pe planeta asta exista o persoana de care esti indragostit, ca pur si simplu persoana iubita exista. In legatura cu starile de confuzie, eu te asigur ca o iubesti cu adevarat pe fata aia pentru ca ai facut tot ce ai putut ca s-o vezi Gandeste-te mereu la momentele frumoase cand va intalniti. Sper ca te-am ajutat Succes.

Dragul meu, cea mai buna metoda ar fi sa vorbesti si cu prietena ta si sa-i spui ca vrei sa faci cunostiinta cu tatal ei. poate atunci va accepta si el in sfarsit ca este destul de mare si poate avea un iubit. orice s-ar intampla nu renunta daca o iubesti cu adevarat, si eu trec prin asta, numai ca la mine e diferit.baiatul de care imi place mie e mai mare cu 9 ani.dar orice ar fi nu renunta! sper ca nu te-am plictisit!
Te pup, pa!
Funda?

Nu stiu ce simti tu si nu imi pot da seama. Am iubit si eu, dar nu pot spune ca simteam ce simti tu. Eu cu cat stateam mai mult fara sa o vad, cu atat ma apuca dorul mai tare si abia asteptam sa o vad, eram nerabdator, eu fiind plecat intr-un timp in cursul saptamanii si nu ne puteam vedea decat in weekend. Daca era dupa mine, nici nu m-as fi dus acasa, intai as fi trecut pe la ea sa o vad si sa o tin in brate, dar nu era chiar asa simplu. In fine, destul cu povestea mea.
In legatura cu problema voastra, cred ca ea e singura care poate face ceva in legatura cu asta. Ea trebuie sa vorbeasca cu tatal ei, sa ii explice cum sta treaba si poate sa ii promita ca si daca va sta cu tine, ea tot se va tine de scoala si va ivata.
Dar asta depinde de tatal ei. Ea trebuie sa stie daca ar intelege, sau daca ar fi vreo sansa sa o inteleaga si sa gaseasca o cale de mijloc.
Iti doresc numai bine si sper sa rezolvi problema!

Prin asa ceva trec si eu am si eu 16 ani prietenesc cu un baiat de un 1 si 9 luni, vorbim pe ascuns ne vedem pe ascuns ca in filme se intimpla uniori sa nu ne vedem cite o luna, parintii sunt contra ca noi sa prietenim zic ca acum e timpul sa invat, Dar am luptat pentru dragostea aceasta si nu am renuntat.Asa ca eu cred ca tu o iubesti si ea te iubeste daca treceti prin aceasta situatie si totusi nu renuntati.
Asa ca lupta mai departe.
pa pa!