Salut as avea si eu nevoie de un sfat.
Povestea mea de dragoste este una frumoasa cu final trist.
S-a intamplat ca printr-o zi de primavara ploioasa. Este 25 aprilie 2007. Nu stiu cum s-a intamplat ca privirile noastre sa se intalneasca. Era cu o gasca de prieteni. S-au asezat undeva, eu eram cu cea mai buna prietena. Noi ne asezasem vis-a-vis. Ea tot imi spune sa facem cunostinta cu ei. Emotionata mi-am luat inima in dinti si am facut cunostinta cu EL acel EL care avea sa-mi schimbe viata. A fost dragoste la prima vedere. Eram cam niste copii pe atunci, niste adolescenti, aveam 17 ani. Am petrecut mult timp impreuna pana cand am avut curajul sa-i zic in sfarsit dupa 6 luni cele 2 cuvinte: Te iubesc! Mi-a zis ca-mi imparteseste aceleasi sentimente. Am fost impreuna 3 ani. Si cum noi am devenit deja adulti(20 de ani) trebuia sa facem si facultatea. El trebuia peste 2 luni sa plece in Anglia. CUm am aflat aceasta veste era sa lesin. Dar mi-a zis ca se va intoarce peste cateva luni. Si a plecat peste 2 luni lasandu-ma si insarcinata cu pruncul lui Nu am vrut sa facv avort deoarece mama nu m-a lasat si oricum nu as fi facut. Am nascut acum 3 luni de zile. Este un baietel minunat seamana cu tatal lui si are acelasi nume :* Dar taticul lui nu s-a mai intors. Am mai vorbit cu el dar nu am avut curajul sa-i spun de bebelus prin telefon. Il astept sa vina dar asteptarile sunt in zadar vine de abia peste un an sau chiar mai mult
As vrea un sfat.
P. S povestea nu-i inventata va jur, si am 21 de ani

Tb sa ii spui de la buna inceput cand ai aflat! dupa parerea mea e ca ai gresit ca ai asteptat si astepti sa se intoarca!

Trebuia sa-i spui de bebelus de prima data! Spune-i, sper sa nu fie prea tarziu! Sa-ti traiasca!

Si de ce nu i-ai spus?
Ai stat cu el 3 ani, banuiesc ca nu iti era teama de reactia lui, nu te gandesti ca ar fost ``fa avort!``sau `` ce sa facem noi la 20 de ani cu un copil?``si sa te lase singura

Spune-i, ca nu suntem in telenovela, mai ales ca tu il cunosti cel mai bine si stii cum se va comporta.

Buna in primul rand felicitari pentru bebe, sa iti traiasca :X...Eu sunt de parere ca ar trebui sa vorbesti cu el si sa ii spui de acest ingeras care nu are nici macar o vina pentru asta. Daca te iubeste te va ierta si va recunoaste copilasul.Nu are de ce sa iti fie teama gandeste-te la copilasul tau ca nu merita sa traiasca fara tata si mai ales sa traiasca amandoi in minciuna.Iti urez succes si sa auzim de bine te pup

Omul asta are dreptul sa stie ca a devenit tata.Pentru ca ai asteptat atat de mult este foarte greu sa creada si reactia lui va fi foarte neplacuta la aflarea vestii. Daca mai puteti fi impreuna sau nu, depinde de multe lucruri.El si-a creat o alta viata acolo, felul lui de a fi s-a schimbat destul.Pe de alta parte,tu aici ai copilutul tau, dovada graitoare a iubirii voastre. Minuni nu se intampla in fiecare zi, dar ca sa se intample incearca macar sa le provoci. Spune-i despre micutul vostru si nu inceta sa speri.Mult,mult noroc!

Da,...a gresit, dar niciodata nu e prea tarziu! Data viitoare cand vb cu el la tel...fai o surpriza! si anume:da-il pe bebe la telefon sa il auda.iar in caz ca primesti un raspuns de genu:ce e asta? ii poti zice:copilul nostru! CU SIGURANTA VA RAMANE CU GURA CASCATA! daca este un om cu capul pe umeri il va astepta si te va ierta ca l-ai mintzit. Iubirea va invinge daca amandoi credeti unul in altul. sper ca team ajutat.p.s.am 13 ani, deci daca nu e bun raspunsul.scz.imi pare rau daca nu e bun. poooooop pentru cel mic.sa iti traiasck