Cum pot face trecerea de la prietenie la o relatie?

Iti marturistesti pur si simplu sentimentele, restul vine de la sine.

Spune-i tipei ce simti pentru ea si ca vrei sa fii cu ea..chestii d astea

E destul de riscant, dar altceva nu trebuie să fie decât o mărturisire sinceră a sentimentelor unuia pentru celălalt. Doar că, dacă celălalt nu acceptă, probabil se duce pe apa sâmbetei şi prietenia...

Cu intelepciune.

Am facut chestia asta in urma cu foarte multi ani. Am avut o dezamagire pentru ca el nu mi-a impartasit acelasi lucru atunci, insa acum dpa 7 ani suntem inca prieteni si foarte buni chiar, in ciuda evenimentului acela petrecut acum 7 ani.

Cum adica?

Foarte fain De s-ar întâmpla aşa mereu...

Cand sunteti pe acelasi unda de frecventa chimicala, atunci poti incepe o relatie, fara graba ca e tot timp,daca simnti ca ala te iubeste si tu, prin fapte nu vorbe goale si stai bine fianciar puteti incepe o relatie

ps numai trai in trecut, numai visa la viitor, traieste clipa, prezentul e cel mai important, din trecut sa inveti greselile facute ca pe viitor sa nu te lovesti de ele

Pur si simplu, faci posibilul, daca iti doresti o relatie cu acel baiat care esti intr-un stagiu de prietenie, vorbeste cu el daca ar vrea sa aiba o relatie cu tine, spune-i ce simti pentru el si sigur el va face pasul miraculos

Te apropii cat mai mult de el, il intrebi asa mai in gluma: Bree da' cum stai cu gagicile? sau ceva de genu, sa nu creada ca esti prea directa, apoi ii marturisesti ca tu il placi.


Sper ca si sentimentul sau sa fie la fel. :*


Fundita?

E cam greu eu nas faceo. oricum o relatie nu va tine foarte mult intre adolescenti

Nici eu nu mai curaj sa o fac. Problema este ca aici nu vorbim de iubiri adolescentine, nu mai suntem adolescenti, acum suntem doi oameni maturi, cu varste de aproximativ 30 de ani amandoi. Adolescenti eram cand ne-am cunoscut. Aici este vorba de o prietenie care dureaza de foarte multi ani si care uneori am ciudata senzatie ca reprezinta mai mult decat vrem noi sa lasam unul la aprecierea celuilalt. El este o fire mai timida si introverstit, reuseste foarte bine sa ascunda ceea ce simte. Eu sunt opusu lui, numai ca acum dupa atatia ani, nu prea mai am curaj sa o fac, imi este cam frica sincer. Decat sa stric o prietenie atat de frumoasa si de sincera, ma gandesc uneori ca mai bine sa nu zic nimic, sa nu redeschid subiectul din trecut. Asa cel putin am certitudinea ca vom fi prieteni pentru o viata si nu-l voi pierde niciodata ca prieten ma refer.

Am avut o discutie despre asta recent cu el pe facebook si mai in gluma, mai in serios l-am intrebat daca are pe cineva? mi-a spus de vreo 3 ori in acea discutie ca nu are pe nimeni, este single, explicatia fiind ca nu-i permite timpul. Mai departe nu am avut curajul necesar sa mai continui discutia si am schimbat subiectul vorbind despre cu totul altceva.

Atunci, data viitoare, sau peste cateva dati dupa ce vorbiti, spune-i asa :

X, mi-a fost frica/rusine pana acum sa iti spun asta, dar imi place de tine , sper sa nu iti bati joc de asta.

Succes!