Ai fi mai fericita dacă ți-ai cere iertare Creatorului pentru toată implicarea sexuala fără căsătorie de pana acum și ai alege pe viitor sa respecți planul lui și sa te implici sexual numai după căsătoria hetero, sa nu temuți cu nimeni fără căsătorie. Doar sexul în căsătoria hetero e binecuvantat de Creator și are aprobarea constintei și te bucuri cu adevărat de el, altfel postludii le sunt oricum tot timpul ratate di cauza mustrarilir de conștiința. Suntem toți ființe umane cu natura păcătoasă, înclinați spre lăcomie pentru trupurile altora indiferent de sexdar ne simțim fericiți dar când avem binecuvântarea Creatorului pentru plăcerea noastră fizica.
Dacă el nu vrea sa va mutați după 8 ani, de ce sa se supere ca tu vrei altceva de la viata? Despre ce mila vorbești când el nu face nici un compromis pentru tine și prefera sa stea cu mama lui. Poate ca lui nu i pasa atât de mult cât crezi. De ce crezi ca ar suferi? Pai un om care ar suferi ar face niște eforturi iar el nu face. Oricum treaba cu mila este o slăbiciune periculoasa fiindcă de fapt mila nu are ce cauta în cuplu. Mai rau ii faci fiindcă îl ții și pe el pe loc, și ii trec și lui anii. Lasă l sa se descurce, o noua etapa ii va prinde și lui bine nu doar ție.
M-am gândit doar și la astfel de opțiuni, și da, într-adevăr asa este, cu răbdare și calm cred ca voi gasi
Sfatul meu la 50 de ani - părăsește-l pe ăla că nu ai viitor cu el.
Sexul nu mai este ce trebuie, nu te mai atrage deloc si nu vrea sa va mutati impreuna dupa 8 ani? Suna penibil. De ce ai mai vrea sa stai cu el? Ce motive ai? Iti e mila? De ce ti-ar fi? Dar de tine nu ti-e mila?
Iti irosesti timpul de 3 ani sau mai mult daca te gandeai sa-ti faci amant, de ce sa te complici atat in loc sa fii libera?
Ai dreptate dar simt asa de fiecare data când ma gândesc sa fiu libera ca va suferi enorm din cauza mea, pentru ca eu am fost cea care am insistat și l-am cautat și l-am luat din mediul lui, confort. Etc.Și l-am "modelat" asa cum mi-am dorit, însă uneori lupt de una singura, alteori îmi da senzația ca am totul efectiv totul de la el, iar acum ffff târziu mi-am dat seama ca niciodată nu va renunța de fapt la mama lui cu care încă locuiește, dar am sperat și eu ca orice om pe planeta asta ca va face "pasul ala" însă recent mi-a confirmat oarecum ca niciodată nu va renunța la chestia asta de a locui cu mama ca ii este singurul părinte și ca nu are cum și ca nu poate etc.
Eu cred ca o "arde" pe mama lui de este asa de atașat de ea sa ma ierte Dumnezeu
Mai grav de atât este faptul ca are 45 de ani și eu sunt mai mica cu 12 ani.
Dupa parerea mea, te lupti cu morile de vant pentru cineva care nu mai merita si doar amani ceea ce oricum se va intampla invevitabil la un moment dat.
Are 45 si tu 33, va suferi, asta nu e problema ta, din moment ce tu incerci sa repari mereu si el nu face nimic in sensul asta. Nu cred ca ai vrea sa continui asa tot restul vietii.
Eu știu ca mai devreme sau mai târziu asta se va întâmpla, sunt constienta însă nu ma pot gândi decât ca trebuie sa "îmi iau inima în dinți" odată, mai am nevoie de încă puțin curaj sau nu știu cum sa numesc treaba asta, sa ma rup total, sa ma detașez și sa am puterea sa merg mai departe, mulțumesc tare mult de răspunsul tău pertinent si de mare ajutor
Sincer sa fiu, am fost si eu pus in situatia ta, nici eu nu am avut curajul sa renunt, dar s-a intamplat ceva neasteptat, a renuntat cealalta persoana.
Tic, tac... timpul trece. Și nu în favoarea ta.
Poate exista un motiv pe lumea asta pentru care ți-ai arunca viața la gunoi?
Dacă nu vei avea curajul și nu-ți vei da acum un reset, nici măcar nu vei știi ce ai pierdut.
O viață frumoasă, o familie frumoasă, o ființă care să-ți zică mamă... cine știe?
Asa este, din exterior pare simplu, dar cand esti acolo si implicat emotional e mult mai greu.
Dacă as aștepta să renunțe cealaltă persoana care este efectiv agățată cumva de mine într-un fel sau altul, cred ca nu va renunța, deși de as avea norocul asta nu m-ar deranja, plus ca am si problema acolo undeva niște bariere habar nu am ce exact...
Ai pierdut 8 ani degeaba cu ăla dacă ai crezut că o să fie cum vrei tu.
Felicitări, mult respect și admirație, am pierdut 8 ani degeaba, trist dar adevărat, o sa intru în depresie dacă nu fac ceva urgent,
Mulțumesc frumos pentru sfaturi?
Caută unul de vreo 35 - 37 de ani
Arătați foarte bine, după cum spuneți sunteți foarte fericiți și va sta bine împreună, stimate domn, cred ca am fost oarba și bătută în cap de am făcut asa alegeri proaste și acum ma dau cu capul de pereți.
Dacă am ajuns asa, e grav, o sa țin cont de sfaturi și pareri și o sa fac totul de acum încolo dar TOTUL numai pentru mine
Clar, eu vorbeam de cazul meu, în cazul tău trebuie tu sa faci ceva, o sa fie greu o perioada, dar după un timp o sa te simți liberă.
Dacă după 8 ani el nu vrea să vă mutați împreună înseamnă că nu are deloc gânduri serioase cu tine. Alții după 8 ani sunt căsătoriți și au și copii. Din câte se pare nici tu nu mai ești atrasă de el. Sfatul meu ar fi să-ți asculți inima și să vorbești serios cu el, să-l întrebi ce are de gând. Dacă această relație te trage in jos sfatul meu e să-i pui punct și să n-o mai tergiversezi.
Părerea mea este ca doar îți pierzi timpul cu un om care îți promite și nu face fapte, du-te fata mea și căutați pe cineva care o sa îți arate fapte nu vorbe cu care sa îți întemeieze o familie, am trecut prin asa ceva și acum sunt fericita fiind ca Dumnezeu mi-a dat un bărbat cum îmi doream, numa bine!
Sărut mana mult, o sa ma duc sora mea, ms de sfat