Salut prieteni, sunt in ca.cat pana in gat. Mai rau de atat. Dar exista si parti bune. Chiar daca putine. Totusi incep cu cele rele pentru ca asa am fost crescut sa procedez in pm. Imi place de o fata din iunie. A sesizat rapid si cand a facut-o a intors capul in partea opusa bineinteles. Dupa 2 zile, era intre 4 oameni, s-a intors si s-a uitat lung in ochii mei zambind 5 secunde. Dar fiind un *** care n-are prieteni de atatia ani bineinteles ca nu am facut nimic. Totusi, cand o observam ma uitam cate o secunda la ea. Lucrurile au decurs asa 4, 5 luni.

De atunci tot intorcea capul in partea opusa. Mi-am zis: "E OK! O ignor si eu total ca sa nu ii dau motive sa mai intoarca capul pana cand voi avea curaj sa ii cer o intalnire. Daca s-a uitat atunci la mine inca am sanse." Stia ca inca ma uitam la ea de atunci probabil. Ironic este ca in acea perioada s-a intors si s-a uitat la mine dupa cateva luni, era cu un baiat si cum a trecut prin fata mea si-a intors capul direct spre mine, dar s-a uitat ciudat, gen: "Ce pzd.mti faci?" Era nervoasa, nu stiu cum sa spun. In rest, au trecut inca vreo 3, 4 luni, si proceda la fel, adica ma ignora, indiferent ca ma uitam la ea sau nu.

Totusi, tot prost am ramas. Pana intr-o zi, cand era pe o strada opusa. Eu eram cu un coleg, ea cu o prietena. Cum m-a vazut a intors capul direct spre mine, era clar un semn de atentie si nu respingere. Cateva ore mai tarziu am coborat spre o statie, nu am intors capul, de atunci m-am gandit ca am speriat-o uitandu-ma la ea, astfel evitam sa intorc capul, nu cumva sa dau de ochii ei.

Cu "coada ochiului" am vazut 4 fete si am auzit pe una dintre ele spunand: "O, uita-te la el, nu are curaj." (Jalnic, stiu). Eram singurul om care a trecut in fata lor atunci. Si erau si numai fete... Dar, nu am spus nimic, nici un am intors capul nu cumva sa fac vreo greseala. A 2-a zi eram la stadion, alergam, au venit 5 fete, si una dintre ele statea singura pe scaun. Am alergat 1 tura, 2, 3, din apropiere nu intorceam privirea, am zis sa nu par fix, si nu imi puteam da seama din departare daca era ea sau nu pentru ca a fost spre seara si am probleme de vedere la distanta.

A stat singura vreo 5 ture. Dupa s-a ridicat de pe scaun, a inceput sa alerge si alta fata a strigat: "Te-a lasat acolo?" Eram singurul baiat de acolo, cred ca era ea si a fost vorba despre mine. Dupa asta am vazut-o pe culoare (invatam la aceeasi scoala), a trecut pe langa mine de parca voiam sa o jupoi de vie, dar nu s-a uitat in ochii mei. Am ignorat-o total si atunci.

In pauza urmatoare urcam cu un coleg spre un Fast-Food, era cu un baiat, cand m-am apropiat s-a uitat fix in ochii mei si a inceput sa il sarute pasional, dar asa cu foc, nici nu stii, la fel si la intoarcere. Dupa asta, in urmatoarea pauza, era cu acel baiat si inca unul, s-a uitat in ochii mei si a inceput sa isi invarta parul, am ignorat si atunci, n-aveam curaj sa zic ceva. Si de o vreme cu acel baiat pe care l-a sarutat tot sosotea despre mine dar niciodata nu am auzit si ce, inca dinainte de sarut cu mult timp.

Despre mine era sigur vorba, se uitau la mine si incepeau sa vorbeasca la ureche. Tot de o vreme, alt baiat cu care iesea s-a uitat ciudat la mine. In urmatoarea zi, in fata liceului era cu 2 fete si mi-a spus sa ma internez in spital, dar nici nu m-am uitat, am ignorat total... In urmatoarea zi a inceput sa rada cu niste oameni de mine, dar la intoarcere am ignorat-o total, si nu i-am zis nimic, si nici ea si nici cei care au ras. Dupa o vineri am vazut-o cu un baiat in fata unei scari, era sigur blocul ei ca de multe ori e pe acolo, si a observat ca am sesizat asta.

Urmatoarele 4 zile am iesit dimineata tare din casa sa o astept sa iasa. Nu in fata blocului bineinteles, dar eram prin zona. Dar niciodata nu am prins-o, blocul ei nu are iesire prin spate, am intarziat la multe ore, probabil ca s-a uitat pe geam. Cand mi-am facut si eu tupeu sa vorbesc. Dupa asta, intr-o dupa-amiaza am vazut-o la niste mese cu vreo 20 de oameni, erau multi, era o distanta mare, dar am vazut-o cum mi-a aratat _)_,"Du-te si caut-o", m-am uitat la ea cat a zis asta, am ignorat-o, si mi-am vazut de drum. De atunci nu am mai vazut-o prin liceu, strada, nicaieri. Pana astazi, cand am vazut un baiat si o fata pe banca, era umbra si nu le-am putut vedea fetele, insa am auzit baiatul spunand exact cand treceam in fata lui: "Daca ai ajuns sa fugi de cineva care te vede pe strada e nasoala treaba". Nu stiti cat de rau ma simt. In fiecare zi ma gandesc cu orele la ea de atunci, sunt cocalarul ala care a stat cu Facebook anonim si nu mi-o pot scoate din cap de atunci. Pur si simplu nu pot. Si mereu am fost genul de om care s-a pisat pe romantism, ca.caturi de astea, mereu am spus ca femeia e doar ca sa o f. utzi. Si acum iaca. Multe fete mi-au placut, dar dupa o l.aba mi-a trecut. Acum mi-e frica sa ii vorbesc pentru ca ma crede un dereglat pshic probabil. Si oricum ma evita pe unde poate, mi-e si frica sa ii vorbesc acum sa nu ma faca de **** peste tot, sunt convins ca m-a vorbit in multe parti, multi oameni s-au uitat ciudat la mine dar nu mi-au spus nimic niciodata. Mai este si partea cu orgoliul, oare mai merita dupa atata timp? Nu m-am facut cam tare de ****? Ea a avut ceva relatii de atunci. Si pur si simplu nu stiu ce sa aleg. Nu stiu ce sa fac. E prea greu. Lucrurile s-au complicat mult prea tare. Acum cred ca ma vede ca pe un bolnav, un alienat mental, un jegos, urat, un ****. Si vreau sa ii vorbesc, dar chiar mi-e teama de reactia ei. Oare ce parere are despre mine? Se mai merita? Si imi place de ea si pentru ca uitandu-ma pe Facebook avem observ ca avem foarte multe lucruri in comun. E unul dintre motivele principale. Cat **** a iesit si s-a imprasiat pe pereti. Imaginati-va doar cum ar fi stat lucrurile daca ma duceam atunci in *** direct si ii ziceam macar: "Fa proasto, iesi?". Cred ca era mai bine. Sunt praf de cateva zile, nu mai dorm bine, toata ziua asta fac. Ma gandesc la cat o iubesc, dar si la cum as trange-o de gat ca a ras de mine dupa atata timp. Si da, partile bune: De ani intregi, vreo 5, 6 imi fac curaj sa incep antrenamentele, am un vis sa activez in sport. Si tot de atunci sa imi fac prieteni pentru ca am fost lasat de parinti si fostii colegi cu sechele. Problema este ca sunt rpea trist acum, am cu cine sa ies, ma inteleg bine cu multi, dar ma doare atat de tare-n p.l de ei ca nici nu stiu sa mentin o conversatie. De frica nu mai e vorba de mult. Acum am si tupeu sa abordez fete pe strada. Sa fie maxim 3 in grup totusi. Initial, ma gandeam ca m-a urat in tot timpul asta, ca ma vede ca pe un cac.at, ca m-a tratat ca pe un cac.at, dar acum ca citesc ce am scris cam pare ca eu am tratat-o ca pe un cac.cat. Acum toata povestea asta pare mult mai diferita fata de ce gandeam scrisa. Rog pareri, opinii, sfaturi, orice slo.boz e bun. Mai pot face ceva? E prea tarziu? Daca da, cum pot sa o uit? Tot ce am scris e adevarat in ***.

Pentru a răspunde la o întrebare trebuie să ai cont pe TPU.ro

Logare cu email şi parolă

Creare de cont nou

Logare cu Facebook