Scuze daca nu voi vorbi foarte elocvent, dar nu am citit multe carti la viata mea si am socializat destul de rar. Simt nevoia sa scriu despre viata mea si, in acelasi timp, sunt curios daca mai este cineva in situatia mea sau care a trecut printr-o situatie asemanatoare.
Am 27 de ani. De mic am inceput sa joc jocuri video, incepand cu consolele care erau pe vremea aceea si apoi am migrat la jocurile pe calculator. M-am jucat pe calculator toata viata. Era cea mai frumoasa forma de distractie pentru mine in care am posibilitati nelimitate. Realitatea intotdeauna mi s-a parut foarte plictisitoare. Desi sunt o multitudine de activitati care se pot face in viata reala, nu mi-a placut nimic in afara de jocurile pe calculator.
Incepand cu scoala primara, intotdeauna am fost foarte timid si ma inroseam la fata de la orice. Niciodata nu am facut activitati in afara de ce tinea de scoala si in timpul liber stateam non stop in fata ecranului de la calculator. Am fost un elev mediocru, niciodata nu am fost foarte bun la un obiect anume. Am avut prieteni buni, inca din copilarie, care tot timpul ma sunau sa ies in oras cu ei si cand acceptam si ieseam intr-un final, intotdeauna conversatiile mi s-au parut o mare pierdere de timp. Multi dintre prietenii mei din copilarie au ramas cu mine in clasa, pana la facultate inclusiv.
Cand am inceput facultatea, dupa primul an am inceput sa pic multe dintre examene deoarece unele obiecte mi se pareau foarte grele si nici nu eram motivat sa invat foarte mult pentru ca ma jucam toata ziua pe calculator care imi lua toata energia si nu mai puteam sa fiu productiv in rest. Dupa cativa ani m-am lasat de facultate din cauza ca aveam foarte multe restante. Apoi am pierdut un an de zile facand nimic, doar ma jucam pe calculator pana cand am inceput alta facultate la care momentan nu am nici o restanta. Bineinteles ca nu imi place ce fac nici la aceasta facultate pentru ca nu imi place nimic in afara de jocurile video, dar trebuie sa fac ceva, nu pot sta degeaba toata viata.
La 27 de ani nu am terminat inca facultatea, locuiesc cu parintii si nu am lucrat nici o zi in viata mea, deci nu am experienta si imi este greu sa imi gasesc de lucru. Parintii intotdeauna m-au sustinut financiar.
Mi-am pierdut toti prietenii pentru ca ei locuiesc in alt oras. Ei au terminat facultatea, au un job si o iubita.
Nu am avut niciodata o relatie. Am avut multe oportunitati, multe fete ma placeau si unele erau indragostite de mine (se vedea pe fata lor si felul in care se tineau tot timpul dupa mine), dar nu am fost niciodata interesat de o relatie asa ca le-am refuzat. Pentru mine atunci mi se parea o mare pierdere de timp sa am o iubita. Bineinteles ca acum la 27 de ani, imi pare rau. De fapt mi-au placut si mie 2 fete cu care am vorbit mai des, dar nu am avut curajul sa duc aceasta prietenie mai departe, ele asteptand ca eu sa fac primul pas.
Ca sa recapitulam, nu am avut nici o relatie, niciodata nu am tinut o fata de mana si niciodata nu am sarutat o fata pe buze.
Nu de mult timp, am intalnit o fata. Mi-am dat seama ca ii place de mine. Ii placea inca din prima zi cand m-a intalnit. Nu mi-a placut de ea la inceput, dar dupa ce am vorbit o perioada a inceput sa imi placa pana cand m-am indragostit de ea. Dupa un timp am avut curajul sa o intreb daca vrea sa iasa la o intalnire cu mine, dar nu stia ce sa zica, era confuza. Din cauza ca pentru ea este prima intalnire (ca si pentru mine de altfel) si ca este o diferenta mare de varsta intre noi (de 10 ani), nu am reusit sa ii iau numarul de telefon macar. Da, ea are 17 ani si e o fata foarte draguta. Eu ma simt si ma comport tot ca un adolescent ca si ea si arat tanar pentru varsta mea. Probabil ca m-am indragostit de ea pentru ca fetele care imi placeau la liceu erau de aceeasi varsta. Si din cauza ca am contact aproape 0 cu partea feminina. Nu stiu daca aceasta relatie ar fi functionat pentru ca ea este foarte ocupata(face multe lucruri in afara de scoala) si oricum nu ar avea timp sa ne intalnim des.
Dupa ce v-am spus povestea mea, ideea e ca sunt in depresie de ceva timp, ma gandesc des la ea si ma simt foarte singur, nu pot face nimic, de abia pot sa mananc si de fiecare data cand vad un cuplu de adolescenti care se saruta ma simt foarte rau.
Stiu ca viata mea nu e buna si e numai din vina mea, dar as vrea niste sfaturi sincere. Ce ar trebui sa fac de acum incolo?
Sper sa vadă multă lume întrebarea ta, în special cei cu vârste cuprinse între 10 și 16 pentru ca majoritatea sunt obsedați de gaming, iar povestea ta ar trebui să-i trezească puțin, sa vadă unde se poate ajunge dacă îți petreci 18 din 24 în fata calculatorului! Tristă poveste, dar încă mai poți fi salvat. În primul rând, trebuie sa înveți sa comunici cu oamenii în afara mediului online. Dacă tot mergi la facultate, încearcă sa vorbești și tu cu oamenii aia ca sunt atâția acolo și e cel mai bun loc în care poți găsi persoane compatibile cu tine.
Odată ce ieși în lume și începi să comunici, o să prinzi curaj să vorbești cu tipa care ți-a căzut cu tronc. Tu încă ești un copil, de aia te și atrage o puștoaică și ar trebui sa lași gaming ul și sa te pui pe treaba. Să îți găsești un loc de muncă, sa te muti de la mami și de la tati și sa lupți cu viata ca nu-ți aduce nimeni nimic dacă nu te duci tu să iei. Faptul că îți pierzi toată ziua, săptămâna, luna, anul în fața calculatorului ii face pe cei din jur să aibă o părere proasta despre tine cum că nu ești ambițios, nu ai voință, ești delasator, puturos și altele și poate fata aia asa s-a gândit și ea, de ce să aibă un iubit care stă non stop în casa cu jocurile și nu iese nicăieri cu ea, când poate avea unul super activ la fel ca ea. Trebuie neapărat să-ți găsești o activitate, un job și asta te va face sa ieși din depresie ca vei avea un motiv pentru care să te trezești zi de zi ca degeaba faci 5 facultăți dacă nu aplici ce înveți acolo nicăieri. Nu vreau să fiu rea că am avut și eu o perioadă când 3 luni nu făceam nimic nimic nimic, dar am zis stop și am luat-o din loc, iar acum mă simt bine și am ajuns să nu mai am timp de stat niciodată și îmi place lucrul ăsta.
Răspunde
Cred ca cel mai bun raspuns,si de urmat pe care l-ai primit este tocmai acesta la care eu tocmai dau un raspuns inapoi.
Incearca sa iesi DEFINITIV si Irevocabil din fata monotorilui Pc-ului!
Scoate-l pur si simplu din priza si depoziteaza-l in cu totul alta incapere!(asa va fi mai putin (sper) o tentatie pentru tine!
Dupa ce "faptul" e infaptuit,NU ceda sub NICI o forma din nou tentatiei!
Poti incerca desigur si ajutorul unui psiholog(e de preferabil sa gasesti unul cu care,fie va vei face sedinte dese sau mai rare sa stabilesti"aceea legatura" pacient-terapeut,sa arete ca ii pasa de problema ta si,asfel sa fii ajutat!
Cu sau fara ajutor profesional,as fi curioasa sa te intrebi ce te-a facut sa te refugiezi in fata Pc-ului, ce anume te-a deprimat in copilarie?
Poate raspunzandu-ti acestei intrebari vei gasi si o solutie de a iesi dim impas...(probabil ar fi mult mai usor cu ajutor profesional)
Oricum, nu te da batut!
Termina facultatea si incearca intre timp sa-ti gasesti ceva de munca.
Daca doresti putem continua discutia in privat(poate reusesc sa te ajut putin mai mult, chiar si cu un sfat).
Oricum, NU TE DA BATUT NICIODATA!
Răspunde
In acest moment ai nevoie de foarte multa comunicare, ga-ti prieteni(la faculta e un loc potrivit), si chiar daca nu iti faci prieteni, amici tot ai nevoie de persoane cu care sa socializezi!
Asta te poate scoate putin din depresie si te va face si mai putin tentat si orientat inspre Tv.
Multumesc. Voi incerca sa fac ce mi s-a zis pe TPU.
Nu eu am nevoie de ajutor, ci el 
Acum am inteles mersi si scuze 
Si eu ce Doamne spuneam?!
(reciteste pas cu pas!-cum puteam sa incerc sa te ajut pe tine(daca nu tu ai problema ci el) si mai ales daca el a pus inttebarea si a cerut un sfat/ajutor... spune-i cum vrei.
Cum ai ajuns la concluzia asta?! (ma tot intreb)
?! Mersii pentru nimic(nu consider ca te-am ajutat, din pacate prea mult... sfaturile sunt gratuite sper totusi sa incerci si sa reusesti sa-ti indrepti viata spre un fagas normal...sa fi fericit )
Dar scuze...pt ce?!
Eram grabita si nu m-am uitat mai sus, apoi dupa ce am scris comentariul, am vazut tot scuze scuze scuze 
NU EU AM PUS INTREBAREEEEA! Oh doamne, eu sunt cea care i-a raspuns la intrebare, iar tu imi scrii mie ca si cum eu as fi pus intrebarea! Uita-te peste comentarii sa vezi cui i-ai raspuns
Iti inteleg confuzia -ei binr daca te inttebi de ce am dat replay direct la raspunsul tau...e pentru ca mi s-a parut ca ai oferit un raspuns bun, dar numele imi era greu sa-l rescriu pentru mentionare(intelegi)?
Ordonare:
După relevanţă
Nu vad nimic rau in povestea ta, faptul ca nu ai iubita la 27 de ani nu inteleg ce e dramatic in asta? ca nu lucrezi asta e naspa, du-te si angajeazate si fa ceva cu viata ta
RăspundeAm crezut ca sunt un specimen unic ca nu am avut o prietena pana acum.
Prieteni-niste tarfe cu o mie de fete, iubita =prima care te lasa la greu si fuge la altul, nu esti un specimen unicat, iadul sunt ceilanti
Primu lucru ar fi să mergi la un psiholog pentru consiliere. După ce te va repune pe linia de plutire, vei ști și singur ce ai de făcut de-atunci încolo.
Baftă!
Sa nu te mai saruti cu nici o fata, sa iei abecedarul si sa il citesti, sa iei niste carti pentru clasele primare si niste literatura artistica pentru clasele primare sa mai citesti. Dupa 3-4 ani vei putea gandi oleaca altfel si vei fi mai matur, succes!
Închide PC-ul şi angajează-te undeva unde să ai contact cu lumea cu clienți în special, chiar dacă eşti mai retras, nu ai curaj experiența cu oamenii îți va da mai multă încredere în tine chiar dacă acum gândul de a avea parte de socializare ți se pare sufocant, te va ajuta să treci peste. Începe o viață nouă fără jocuri pe consolă şi cu mai mult contact cu oameni. Asta te va ajuta şi vis-a-vis de fata de care spui
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
