A inerva==INERVÁ, pers. 3 inervează, vb. I. Tranz. (Despre nervi) A produce o stare de excitare a unui organ sau a unui țesut. – Din fr. innerver.
ENERVÁ vb. a agasa, a indispune, a irita, a necăji, a plictisi, a sâcâi, a supăra, (livr.) a tracasa, (pop.) a ciudi, a zădărî, (reg.) a zăhătui, (Mold.) a chihăi, (Ban.) a zăgălui, (Mold. și Bucov.) a zăhăi, (înv.) a scârbi, (pop. fig.) a ardeia, (reg. fig.) a scociorî. (Îl ~ cu insistențele.)
corect == îmi place să-l enervez.
Enervează-l tu mult, că își găsește omul, una -- diferită de tine --mai puțin enervantă.
Ai putea sa ii spui ca il lasi pentru altul cu bani.
Sa vezi acolo ce obti.
Fa tu multe experimente pe el sa vezi cum de craciun si revelion poate ramai singura cuc.
Incearca sa glumesti, nu sa enervezi omul.