Stiti niste obiceiuri de nunta de la romani (Roma Antica)?

Poate va intrebati de ce la o nunta oarecare se fac tot felul de gesturi simbolice si ce semnificatie au acestea.De multe ori, multe din actele noastre sunt de fapt niste reminiscente ale istoriei mentalitatilor, iar nunta, ca ritual esential in viata oricarui individ social, are misterele ei gestuale


OBICEIURI DE NUNTA

Schimbul de inele >>
Tortul de nunta >>
Buchetul miresei >>
Petitul >>
Fedelesul >>
Bradul >>
Udatul >>
Barbieritul mirelui >>
Imbracatul miresei >>
Hora miresei >>
Ruperea turtei >>
Furatul miresei >>
Aruncatul buchetului >>
Scosul valului >>



Daca v-ati intrebat de ce domnisorii si domnisoarele de onoare trebuie sa se imbrace la fel ca mirii, asta se intampla deoarece in antichitate romanii credeau ca spiritele malefice participau si ele la nunta cu scopul de a starni zanzanie intre nuntasi si a impiedica buna desfasurare a nuntii. Pentru a contracara asemenea comportament necuviincios, nuntasii se imbracau asemanator astfel incat spiritele rele nu-si puteau da seama cine sunt mirii cu adevarat.

Acesta este doar un singur exemplu iar mai jos vom incerca sa adaugam obiceiurile cele mai cunoscute pe teritoriul tarii noastre chiar daca unele din ele se mai intalnesc doar in zone restranse din nord.

Schimbul de inele

Se pare ca schimbul de inele provine din Egiptul antic. Egiptenii credeau ca exista la degetul al treilea al mainii stangi o vena care ducea direct la inima. Inelele erau din material textil (canepa) si simbolizau astfel unirea inimilor. Mai tarziu romanii au adoptat obiceiul dar au inovat facand inelele de fier pentru a simboliza forta legaturii dintre soti. Prin evul mediu britanicii au inlocuit fierul cu aur, accentuand idea de durabilitate si puritate.
Tortul de nunta

Romanii aveau obiceiul, la sfarsitul ceremoniei de casatorie, de a rupe o paine deasupra capului miresei. Exista credinta ca numarul firmiturilor ar fi putut sa indice cati copii va avea noul cuplu. Invitatii culegeau aceste firmituri si le pastrau ca fiind aducatoare de noroc. Pentru nunti mai mari, ca invitatii sa nu plece cu mana goala, se faceau paini din ce in ce mai mari. Cu timpul, prin rafinament, painea a fost inlocuita cu prajituri si mai tarziu cu tortul pe care-l cunoastem si astazi.

Buchetul miresei

In vremuri stravechi aproape orice putea fi considerat ca fiind prevestitor de rele. Pentru a se proteja impotriva raului, miresele foloseau plante, cunoscute pentru protectia pe care o puteau asigura impotriva relelor. Plantele, anumite soiuri de ierburi ocrotitoare erau prinse pe imbracamintea miresei, din cap pana la picioare. Mai tarziu, plantele au inceput sa fie inlocuite cu flori, doar din simt estetic. Cu timpul florile de pe vestminte au evoluat in buchetul de mireasa, pe care il cunoastem astazi.


Petitul

Tanarul care dorea sa se casatoreasca isi alegea cativa dintre prietenii lui (uneori chiar tatal sau alte rude) si hotarau ziua cand vor merge la casa miresei. Desigur, era anuntata si familia viitoarei mirese, pentru a avea ragazul de a se pregati in a-si intampina oaspetii. In ziua stabilita purcedeau spre casa fetei, iar la intrare acestia aveau o mica cuvantare, care difera de la zona la zona. Urmeaza apoi momentele cand tatal feciorului sta de vorba cu parintii miresei, discutand diferite aspecte ale viitoarei familii. Uneori hotararea de a face nunta era deja luata, petitul fiind doar o formalitate sau o ocazie de a petrece niste clipe minunate. De multe ori urma o mica petrecere, mai ales daca se stabilea ca nunta va vea loc.

Fedelesul

Este o petrecere la casa miresei (de regula), in seara de dinaintea nuntii, la care participa tinerii prieteni ai celor doi miri, alti invitati. La inceputul petrecerii, tineri lucreaza ornamentele care vor fi puse in bradul de nunta, din materiale puse la dispozitie de miri. Petrecerea nu presupune prea multa mancare ci mai degraba bautura si dans.

Bradul

In dimineata nuntii, ginerele, impreuna cu prieteni apropiati impodobesc doi brazi cu diferite obiecte, fructe si chifle. Brazii sunt purtati de tineri necasatoriti pana la casa nasului, unde, unul este legat in fata portii. Apoi, alaiul isi continua drumul catre casa miresei, loc in care ramane cel de-al doilea brad. Bradul este simbolul vigorii si al tineretii; impodobirea lui simbolizeaza viata "imbelsugata" a viitoarei familii.

Udatul

Mireasa, flacaul cu bradul si alaiul miresei merg la cea de-a treia fintina spre rasarit, numarata de la casa miresei, insotiti de lautari. Pe drum, mireasa si flacaul poarta un ulcior (sau o vadra de lemn in alte zone), legat cu stergar tesut in casa, pina la fintina. Aici, flacaul scoate apa de trei ori si, de fiecare data, impreuna cu mireasa, stropeste multimea cu un manunchi de busuioc, inmuiat in apa din ulcior, in semn de urare de maritis la fete, insuratoare la flacai si spor la neveste. Flacaul poate fi altul decit purtatorul bradului si va pastra ca dar ulciorul nou si stergarul cu care a facut udatul. Intorsi de la apa, nuntasii incing o hora in care mireasa trece pe la fiecare si ii prinde in piept floarea de nunta. Aceleasi flori sau cocarde le vor primi nuntasii mirelui, nasii, alti invitati la biserica.

Barbieritul mirelui

Acest obicei se desfasoara in paralel cu gatitul miresei. Un prieten apropiat al mirelui (in trecut un vataf) il barbiereste, in mod simbolic pe ginere. Asezat pe un scaun, cu bani sub picior, mirele nu trebuie sa-l lase pe lautar sa-i ia banii. Barbieritul mirelui reprezinta un simbol al pregatirii baiatului pentru nunta. Obiceiul se pare ca avea o semnificatie ritualica initiatica, ultima dintr-un lung sir de initieri la care era supus baiatul in cursul deveniri sale ca barbat.


Imbracatul miresei

Nasa, impreuna cu mama miresei si prietene apropiate ajuta mireasa sa se imbrace, pentru ca la sfarsit, nasa singura sa-i lege voalul si coronita. Se desfasoara in acelasi timp cu barbieritul mirelui si simbolizeaza pregatirea fetei pentru nunta. In vechime la acest ritual puteau lua parte mai multa lume din partea miresei. Cum gatitul era destul de laborios (se foloseau cele mai bune haine, se faceau impletituri complicate ale parului), fetele cantau cantece cu tema despartirii.

Hora miresei

Hora miresei (Nuneasca) se danseaza acasa la mireasa, prilej cu care soacra mica imparte diferite cadouri nasilor, socrilor si, uneori, rudelor apropiate.


Ruperea turtei

Nasa comanda si plateste o turta impodobita cu diverse ornamente, comestibile sau nu, diferite impletituri si alte forme. In mod simbolic, turta este rupta deasupra capului miresei si este data spre consum (invitatilor). Se spune ca aduce noroc celor care mananca din ea. Obiceiul se pastreaza din vremea Romei antice.

Furatul miresei

Poporul roman este un popor vesel si uneori pus pe sotii. Astfel se explica pastrarea acestui obicei a le carei origini sunt neclare. Se presupune ca mirele nu trebuie sa aiba ochi decat pentru mireasa lui, dar unii glumeti profita de neatentia mirelui si fura mireasa. Mirele este dator sa o caute sau sa o rascumpere. In unele zone, rapitorii au datoria de a nu lasa mireasa pe jos, ea trebuie purtata numai in brate. In alte zone, se considera ca daca mireasa a fost furata pana la ora 24. 00 datoria o va plati nasul, daca a fost furata dupa 24. 00 mirele este cel care va plati. De multe ori, spre hazul invitatilor mirele este pus sa indeplineasca anumite sarcini.

Aruncatul buchetului

Mireasa se intoarce cu spatele la grupul de fete tinere, nemaritate, si arunca la intamplare buchetul. Fata care-l prinde este cea care se va marita prima. Alte traditii spun ca se va marita in acelasi an.

Scosul valului

Aproape de sfarsitul nuntii, nasa scoate voalul de pe capul miresei si ii pune o esarfa (batic), simbolizand trecerea de la statutul de fata la cel de nevasta. Voalul miresei se pune pe capul unei fete necasatorite, care se spune ca va fi urmatorea care se va casatori.
Voalul miresei

voal mireasaVoalul si buchetul sunt doua dintre cele mai vechi traditii pastrate pana in ziua de azi. Galben in Grecia antica sau rosu in Roma lui Caesar, voalul acoperea mireasa aproape complet si, inca din cele mai vechi timpuri simboliza subordonarea femeii catre barbat. Potrivit traditiei, este considerat de rau augur ca mireasa sa fie vazuta inainte de incheierea ceremoniei. Nici nu este de mirare de vreme ce in comunitatile vechi casatoria se facea fara ca mirii sa se fi cunoscut in prealabil. Astfel, ridicarea voalului la incheierea ceremoniei simbolizeaza dominanta barbatului. Daca mireasa lua initiative ridicarii acestuia, ea isi afirma oarecum independenta.

Batista miresei

batista mireasaFermierii din antichitate considerau lacrimile miresei de bun augur pentru recolte, un semn ca binefacatoarele ploi nu le vor ocoli. Mai tarziu se considera ca daca mireasa plange in ziua nuntii nu o va mai face niciodata din cauza mariajului. Azi, se poarta batistute pentru a sterge lacrimile de emotie si bucurie. In unele familii obiceiul merge mai departe, mamele pastrandu-si batistele si pentru fiicele lor care le poarta randul lor in ziua nuntii, transmitand astfel sentimentele si emotiile de la o generatie la alta.



Luna de miere

luna de miereIn antichitate, miresele erau de multe ori capturate. Barbatul fugea cu mireasa si se ascundeau de urmaritori, timp de 30 de zile, exact timpul in care luna parcurgea toate cele patru faze ale sale. In tot acest timp ei consumau o bautura facuta din miere de albine. De aici si numele de Luna de miere.






Hainele asemanatoare

domnisore de onoareProbabil ca ati observat deja dar, de cele mai multe ori domnisoarele si domnii de onoare care fac parte din suita nuntii poarta haine asemanatoare cu cele ale mirilor. Ceea ce probabil nu stiati este ca obiceiul provine inca din cele mai vechi timpuri. Pe atunci, cea mai mare parte a alaiului, in drumul spre biserica purtau haine asemanatoare care ii protejau pe cei doi miri de persoanele rauvoitoare care opunandu-se nuntii ar putea arunca blesteme pe cei doi tineri nevinovati. Hainele asemanatoare ii faceau sa se piarda in multime si sa fie mai greu de distins, pacalind astfel gandurile rele si asigurand bunastarea si fericirea mirilor pana la adanci batraneti

Albul miresei

album nuntaInca din timpurile Imperiului Roman, albul simboliza buna dispozitie, bucuria, fericirea. La inceputul secolului XX albul era un simbol folosit de asemenea pentru a semnifica puritatea. In zilele noastre, culoarea are aceeasi semnificatie precum cea din vechiul Imperiu Roman.











Buchetul Miresei

buchet mireasaSecole de-a randul florile au simbolizat sentimentele umane. Trandafirii dragostea, lalelele virtutea si asa mai departe. In antichitate de exemplu, miresele purtau flori pe sub voal care simbolizau fidelitatea. Miresele elene purtau iedera ca simbol al iubirii fara de sfarsit. Florile de portocal (cele imi cunoscute flori ale nuntii) au fost alese in tercut ca reprezentand fericirea si implinirea, in mare masura pentru ca portocalul poarta rod si floare in acelasi timp. In timpuri si mai stravechi cand frica de demoni era mai mare ca oricand, miresele purtau ghirlande de ierburi si plante puternic mirositoare destinate in special protectiei fata de spiritele rele.In zilele noastre, miresele poarta buchete asortate in culorile nuntii lor, aducand un plus de frumusete si eleganta alaturi de obiceiurile si credintele specifice fiecarei regiuni in parte.

Tortul

tort mireasaInca din vremurile impreiului Roman, tortul si-a ocupat locul sau special in cadrul ceremoniei nuptiale chiar daca la inceputuri acesta era doar o simpla prajitura care era rupta de-asupra capului miresei ca simbol al fertilitatii. Fertilitatea era simbolizata chiar de faina din care era facuta. Bucatile care cadeau pe jos erau culese de catre nuntasi si pastrate ca talismane aducatoare de noroc. In timpul Evului Mediu devenise traditional deja ca insurateii sa se sarute deasupra unei tavi pline de mici prajiturele. Mia tarziu, un bucatar mai inventiv, s-a hotarat probabil sa uneasca laolalta toate aceste mici prajiturele, acoperindu-le cu glazura, creand primul tort modern.

Trecerea Pragului

trecerea praguluiIn vremurile vechi in care mirii isi capturau (furau) miresele a aparut si acest obicei, al trecerii pragului. Este greu de crezut ca mireasa furata ar fi trecut pragul de bunavoie asa ca mirele era nevoit sa o introduca cu forta in noua ei locuinta. Mai tarziu, oamenii credeau ca demonii familiei o urmaresc pe mireasa. Pentru a scapa de acestia, la prima intrare in noua casa, mireasa era purtata in brate de catre mire. Potrivit acelorlasi credinte, demonii ramaneau astfel in urma si nu isi mai puteau urma mireasa si in noua sa viata.

Cedarea Miresei

cedarea mireseiIn timpurile vechi cand femeile se bucurau de foarte putine privilegii, mireasa era efectiv cedata mirelui de catre tatal ei, in schimbul unei sume de bani. Astazi, cedarea miresei si acordul tatalui este vazut doar ca un simbol al binecuvantarii si suportul uniunii dintre cei doi, o promisiune a increderii si a iubirii pe care parintele o ofera in continuare. In prezent, atunci cand preotul intreaba in timpul ceremoniei "Cine o da pe aceasta femeie barbatului" tatal sau raspunde: "Eu si mama sa".

Inelul de Logodna

inel de logodnaIn vremurile vechi in care mariajul se realiza mai mereu prin cumpararea miresei, inelul de logodna era oferit cu o dubla semnificatie. In primul rand, inelul constituia un fel de avans pe care mirele il acorda viitorilor socrii pentru mireasa sa si, in al doilea rand, inelul reprezenta si o garantie a intentiilor cat se poate de onorabile ale mirelui. Mai tarziu, in evul mediu apare inelul cu diamant. Datorita "tariei" sale, diamantul a fost folosit ca simbol al dragostei eterne.

Inelarul

InelarulIn antichitate, cand anatomia era putin cunoscuta, oamenii credeau ca in al treilea deget de la mana stanga se afla o artera importanta care duce direct la inima. Asadar, purtarea inelului pe acest deget simboliza o puternica legatura si devotament intre cei doi casatoriti. Chiar daca medicina moderna a infirmat aceasta veche credinta, simbolul a ramas iar tarditia continua pana in zilele noastre. Mirii evului mediu obisnuiau sa plaseze inelul succesiv pe trei degete ale miresei simbolizand astfel Sfanta Treime, Tatal, Fiul si Duhul Sfant. Inelul ramanea apoi pe cel de-al treilea deget al mainii stangi asa cum devenise deja traditional. Chiar in ziua de azi inelarul de la mana stanga a ramas in obiceiurile nuptiale in majoritatea tarilor, miresele ortodoxe din Grecia il poarta pe mana stanga doar pana la data casatoriei cand, il vor muta pe mana dreapta.

Verigheta

verighetaCercul si sfera au fost considerate inca din cele mai vechi timpuri forme pure, simboluri ale infinitului si ale desavarsirii. Astfel, forma circulara a verighetei a fost folosita inca din vremea Egiptului antic ca simbol iubirii nesfarsite. Miresele din acele vremuri puratu o verigheta vegetala care trebuia inlocuita frecvent. Verigheta de metal apare abia in perioada Romei Antice, ca simbol al durabilitatii si a permanentei mariajului. Azi, favorit este aurul, ca simbol al frumusetii si al puritatii.

sper ca te-am ajutat:*