Salut.
Sunt impreuna cu prietena mea de 8 luni, ne intelegem deși uneori mai sunt certuri pe motivul ca nu comunicam foarte bine atunci când nu suntem impreuna. Acum câteva luni am prins-o cu mesaje vorbind cu un baiat și ne-am despărțit, dar intr-o luna tot eu am trecut cu vederea. Pur si simplu n-am putut sa stau fără sa ma gandesc la ea. De la un timp am observat ca eu inițiez majoritatea conversațiilor, ea îmi scrie rar, când are ceva important sa-mi zica. In unele zile când astept sa facă ea primul pas, trece toată ziua și nu zice nimic, apoi tot eu ii scriu a doua zi. Nu-mi dau seama dacă tine cu adevarat la mine, când suntem impreuna e totul bine, apoi devine rece câteva zile. Recent, am avut o discuție mai aprinsa in care i-am spus ca nu simt ca ii pasa de mine si a inceput sa plângă spunând ca nu e adevarat. Simt ca e ceva toxic și nu vad un viitor, dar ma gandesc la ea mereu și parca nu pot sa renunț la relatia asta. Chiar nu stiu ce sa fac sa nu mai am aceasta obsesie, aveți vreun sfat?

Poate ar trebuie să aveți o relatie în realitate nu prin mesaje doar.

Tu nu vezi ca ea nu are dragan la tine?
De ce tot tragi de ea?
Dragoste cu sila nu se poate face!
Cauta-ti alta fata, una care sa te placa, sa fie fericita si nerabdatoare sa vorbeasca cu tine, sa iasa cu tine, sa fiti impreuna.

Buna.Din pacate, nu putem sti care e adevarul, daca inca tine la tine sau nu.dar eu percep aici o problema de comptabilitate in ce priveste stilul de atasament.Tu simti nevoia sa vorbiti zilnic, eventual de mai multe ori, presupun, pe cand ea prefera sa fie mai rece si sa vorbiti la cateva zile, nu crezi? Pe viitor, imi imaginez ca un posibil scenariu in care locuiti impreuna ar insemna ca tu sa o sufoci cu afectiune si dorinta de atentie.Mai sanatos este sa iti cauti pe cineva care simte exact la fel ca tine, altfel balanta se inclina destul de mult si cadeti amandoi.

Cati ani ai? Pare ca esti adolescent.
Sa stii ca ai dreptate in ceea ce spui spre finalul postarii. Trebuia sa o termini de cand ai prins-o cu mesajele. Dar e ok. Nu te blama deoarece te maturizezi si cresti, iar cu persoana urmatoare lucrurile vor sta altfel.