Sunt intr-o relatie cu un baiat de 2 ani, el are 30 iar eu 24 si sunt gravida in 5 luni. Tin sa specific ca el a fost cel care si-a dorit copil acum, eu am vrut sa mai treaca timpul, ca nu suntem nici casatoriti, pentru mine e foarte important detaliul asta.Problemele au inceput inainte sa raman gravida. Noi stabilisem cateva mici "reguli" sa le respectam, adica ce tie nu-ti place altuia nu-i face, sa incercam ca acele lucruri care ne deranjeaza reciproc sa nu le facem.Ok.Un timp a tinut treaba asta, sunt chestii care tin de educatie, bune maniere, anturaj. El nu a avut nimic impotriva a ceea ce stabilisem, total de acord. Dupa cateva luni insa mi-a spus ca eu vreau sa ii comand pe viata lui si sa fac doar cum doresc eu, desi eu respectasem in continuare ceea ce imi ceruse el insa el usor usor, incalca promisiunile.Eu vazand ca el face asta am inceput sa ii reprosez. A fost doar un pas pana la certuri, jigniri, reprosuri, lipsa de respect.El mereu sustine cu gura ca ma iubeste nebuneste, ca nu poate fara mine, insa putin dovedeste.El e un tip posesiv, ii place ca el sa interzica lucruri insa el sa nu fie comandat, vrea sa se simta liber. Noi ne intelegem f rau, cu cat ne cunoastem mai bine observ tot mai mult ca nu ne potrivim deloc, suntem oameni cu nevoi, pareri diferite. Evident primul an a fost totul pe aceeasi lungime de unda insa cu timpul lucrurile s-au schimbat radical, el este un om total schimbat, nu mai reusesc sa ma inteleg cu el, ma jigneste, se comporta foarte urat, de multe ori s-a napustit la mine, m-a tras de par, m-a impins de am cazut pe jos si mi-a dat cu palma in cap desi eu nu am gresit cu nimic, el la nervi simte nevoia sa dea in ceva.De foarte multe ori ma nerveaza asa tare incat cedez psihic, de foarte multe ori mi s-a facut rau din cauza lui insa el nu a fost miscat cu nimic, a reactionat mereu de parca as fi un strain.Nu stie sa isi ceara iertare cand greseste, cel mai rau e ca el considera ca nu greseste cu nimic, desi el tot ce face e doar impotriva mea, e tare razbunator. De multe ori spune ca intra in alta masina sau ca ma arunca pe geam la nervi.Tot ceea ce face acum, la inceput mi-a spus ca nu ar putea sa faca niciodata asa ceva.De iesit nu iese cu prietenii ca ei locuiesc departe.A inceput sa minta in lucruri marunte, i-am gasit de multe ori in tel ca s-a uitat la filme porno, mereu a negat cu dovada in fata.El mereu spune ca eu sunt f atragatoare, sexi dar atunci nu inteleg de ce se uita la filme. Nu mai pot intelege nimic.Doar seara cand ne punem in pat, ne putem intelege doar in intimitate.Atunci ma ia in brate, ma pupa mult, e afectuos, acela e momentul cand simt ca ma iubeste. Uneori ma gandesc ca m-a luat doar pentru faptul cum arat, ca sunt atragatoare si multi barbati intorc capul dupa mine, ci nu pentru ca e indragostit de mn.Sunt total confuza de situatie, mai ales acum ca e si un bebe pe drum, eu i-am tot zis ca voi pleca ca sa il sperii insa el mi-a dat raspunsuri agresive, de amenintare. Spuneti-mi va rog, ce parere aveti?

Vezi sa nu devi fraiera lui!

Situatie este cam grea.
Posibil sa fie un nehotarat ce acum are un copil pe drum si totusi este cu mintea la porno.
Nu cred ca este bine sa o lalai mai mult decat trebuie, o data ce a dat nu se mai opreste.

Constați singură că te-ai grăbit să procreezi un copil cu un om pe care nu îl cunoșteai îndeajuns, ca să fii sigură că poți trăi cu el la termen lung. Faptul că nu ești căsătorită te pune într-o situație vulnerabilă.
Eu zic așa. Dacă sunt momente când vă înțelegeți. Să analizezi de ce se poartă așa, exact în momentul când se poartă rău. Și să îl și intrebi pe el, exact atunci, de ce se poartă așa. Dacă ești așa de atrăgătoare cum spui, și eu te cred, de ce dă cu piciorul în iubirea ta pentru el, în norocul din viața lui, care ești tu? Poate că el a trăit în copilărie un asemenea model la părinții lui și are sufletul bolnav din cauza asta, și își descarcă nervii încărcați atunci pe tine. Dta dacă ești gravidă ai nevoie de mai multă liniște în jurul tău, nu de asta. Dacă ar fi el copilul tău, și s-ar purta așa, ce ai face, ai simți că îi lipsește ceva, oare ce îi lipsește, să îți pui întrebarea asta. Să i-o pui lui. Dacă te acuză de ceva, să îți explice, fără nervi. Eu am avut o dată probleme de conflict cu familia părinților mei de unde am plecat. Mai rămăseseră atunci în viață doar mama și fratele, și trebuia să rezolvăm ceva împreună, o mutare a familiei în alt oraș, în altă parte a țării. Trebuia să facem multe împreună, împachetarea mobilei, găsit mijloc de transport, mutarea. Nu reușeam să fac nimic cu ei. Tatăl decedase nu de mult și erau încă șocați de acel deces și ei nu își dădeau seama de asta. Erau șocați și de faptul că se mutau. Dacă ar fi fost copii mici, ar fi plâns, ar fi urlat. Dar fiind oameni mari, nu se puteau manifesta prin plâns și atunci se certau tot timpul între ei și cu mine. Eu doream să îi ajut dar nu aveam cum, căci tot așa cum prietenul tău te acuză acum pe nedrept, tot așa ce plănuiam, ce acțiuni urma să facem, nu era bine nimic, doar ceartă și scandal. Eu doream să îi ajut dar aveam timp limitat, nu puteam să stau cu ei o săptămână două, până le trece enervarea și se liniștesc amândoi, mama și fratele. Atunci am stabilit așa. Dacă vreunul din noi se enervează, indiferent care, și indiferent din ce motiv, ne oprim cinci minute, nu mai facem nimic, nu mai mișcăm nimic din loc nu mai luăm nici o decizie, nu impunem nimic unul altuia până nu ne calmăm cu toții. Și i-am convins să accepte regula asta. Și în cursul unei zile ne-am enervat de 20 de ori poate, ne-am oprit din lucru de 20 de ori, ne-am calmat de 20 de ori și am reușit până seara să rezolvăm împreună ceea ce aveam de făcut. Încearcă să aplici și la tine metoda asta. Când vezi că este cu capsa pusă cum se zice, atunci propune asta. Hai să ne calmăm, cinci minute pe ceas și apoi să reluăm ceea ce avem de făcut de la capătul de unde am lăsat problema. Astfel poate o să își dea seama că greșește, și unde anume greșește. În asta să conste tăria dtale, să nu te lași angrenată în conflict, să învingi cu calmul tău, cu dorința de a fi liniște și pace între voi. Nu vei reuși de prima dată, dar încerci azi, mâine, poimâine și vei învinge.

Omul e praf, iar tu ești doar puțin mai sus decât el. Din ce am citit. Și e perspectiva ta aici.
Deci, ramai cu el. Dar eu zic să nu mai faci copii, te rog.

Tu esti asta?
https://www.tpu.ro/......mentionez/
si asta?
https://www.tpu.ro/......al-pastra/
Scrie exact intrebarea, decat sa pui 100 de pe 100 de conturi. :)