cam de 3 luni duc o relatie la distanta cu iubitul meu pe care il iubesc foarte mult,mama mea o fost mereu impotriva oricarei relatii si mereu imi face aze urate(ex:iar te duci la prostu ala? te-am educat eu asa ca sa fii cu asa un ratat?). Chiar daca suntem de un an impreuna, ultima perioada ne vedem foarte rar.Pentru ca nu avem nici o sansa sa fim mai departe impreuna, deoarece trebuie sa ma mut(fiind impusa de mama mea) si astfel ar trebuie sa ne vedem doar 1 sau 2, 3 ori pe an, dar eu nu cred in asa gen de relati.Acuma intrebarea:credeti ca fac bine ca o sa ne despartim la sfarsitul vacantei de vara? Am vorbit cu prietenul meu pe teme asta si i-am explicat situatia,el spune ca vom gasi o solutie, insa eu nu cred.Ma tem de despartirea care va urma,aces an a fost unul dinte cele mai frumoase perioade din viata mea si in plus am facut cunostinta cu familia lui, sunt niste oamenii superi tari chiar imi pareca ma inteleg mai bine decat mama mea. Daca sunt solutii care sunt ele? Si daca nu sunt atunci e ok daca ne despartim?

Sa renunti la cineva pe care il iubesti mi se pare cel mai slab lucru.Parintii asa sunt, dar la un moment dat te vor intelege(chiar daca zici tu ca nu este asa) pentru ca, cum am spus:sunt parinti! Povestestedespre el mereu, cat de mult te iubeste, baga si minciuni daca este cazul..cum ca vine la tine la scoala dupa tine..dastea.La un moment dat o sa isi dea seama ca te iubeste, si tu chiar esti fericita asa.Asta este important pentru ei.Merita sa lupti daca va iubiti...te ai gandit vreodata ca s-ar putea sa pierzi iubirea vietii tale?

Fetito esti tanara tu ar trebuie sa te distrezi sa zbori din floare in floare sa iesi cu fetele in club sa te pregatesti de facultate nu sa te chinui cu relatii lungi si inutile, dai papucii la baiat si traiesteti viata si asa relatia e inutila

Salut. Si eu am o relatie la distanta deja de 3 ani. La inceput toti ai mei erau contra mai ales fratele mai mare care il suna des si ii spunea sa ma lase in pace si multe altele, la fel cum spui tu, il considera un retardat, ajunsesem sa ma cert cu fratele pentru ca eu ii luam apararea, il cunosteam, stiam ca parerile lor sunt total contrariul a ce era el. Si noi am fost de multe ori gata sa ne despartim dar nu s-a intimplat. Acum imi cunoaste toata familia si sunt mindra de el ca de fiecare data lasa o impresie buna in ochii lor. Intr-o relatie multe se pot intimpla, asculta si parerile altora dar alegerea e a ta, a voastra. Nu trebuie sa renunti la ceea ce iubesti, inceputul se stie ca e greu dar cind va mai trece timpul va fi tot mai greu sa va despartiti voi, dar mai ales sa va desparta cineva. Poate in realitate nu va ve-ti vedea prea des, dar iubirea e ceva frumos pentru care se merita. Intr-o astfel de relatie e nevoie de multa rabdare si incredere deci, fiti ambitiosi si ramaneti impreuna. Succese voua!

Este greu de luat o decizie atunci cand te conduce mai mult inima, si nu ratiunea asa cum ar fi normal sa se intample chiar si in dragoste.

Nu exista solutii pentru aceasta mare iubire.

Tu pari sa fii mai realista decat iubitul tau. Stii ca nu o sa mearga sa va vedeti de 3 ori pe an, asa ca trebuie sa te bucuri de timpul pe care il mai aveti la dispozitie. Explica-i mamei tale ca exagereaza cu atitudinea ei, mai ales ca esti obligata sa te muti si nu vei mai avea parte de relatia asta, asa ca ar putea foarte bine sa faca un efort, si sa o lase mai moale pentru cateva luni. Va fi greu, dar cu timpul, vei trece peste, vei cunoaste alti oameni, alte iluzii. Capul sus!