Ce ciudata mai e si iubirea, sentimentul de dragoste, starea de indragostit. E o perioada frumoasa, prin care multi trecem, am trecut sau vom trece. Eu sunt la faza de indragostit. Iubesc mult mult de tot o colega de facultate, ne intelegem si mai e un pas pana la a fi iubiti, prieteni. Suntem oameni seriosi, respectuosi dar putin timizi. Eu o sa fac primul pas. O iubesc mult si nu as lasa sa i se intampla nimic rau in lumea asta rea. Mereu ii sar in ajutor, m-as lupta chiar si mi-as da viata pentru ea. In fiecare zi si noapte ma gandesc la ea, visez cu ea, cateodata chiar ca i se intampla si ceva rau, iar eu sunt langa ea. Ma tem sa nu fie lovita, agresata (verbal, fizic, psihic, sexual). Sunt atat de indragostit ca de abia ma mai pot concentra pentru examene, sa invat sau sa fac altceva. Sunt la ea cu mintea si cu sufletul, aproape in fiecare zi vorbim, si chiar mult. Imi zice mereu cuvinte frumoase, ca in mine are baza si increderea si ca o sprijin. Voi cum sunteti/ati fost in aceasta perioada? Ce faceti sa nu va mai ganditi la ea, desi e imposibil...

Ma bucur sincer pentru tine...la mine insa iubirea nu se manifesta chiar in halul asta...sincer m-ai speriat putin frate

Fiecare dintre noi are cel putin o perioada asa frumoasa in viata! Este ca si cum ai fi in Rai, stiu. Am simtit ca pot muta muntii din loc, ca am motivatia suprema de a imi face viata frumoasa si fericita alaturi de ea. Din fericire, inca simt asta pentru ea, simt ca fara ea nu as putea trai. E ratiunea mea de a trai!

Nu ai cum sa nu te gandesti la ea, gandeste-te, este ceva minunat sa visezi si sa simti asa lucruri frumoase! Profita de perioada asta cat inca este!

E frumos să fii îndrăgostit, nu?

Din ce scrii tu eu cred că ei îi place de tine doar că vrea ca tu să faci primul pas, aşa că nu mai sta pe gânduri.

Viaţa e prea scurtă pentru a gândi prea mult.

Cu totii am facut lucruri stupide cand am fost indragostiti dar atat de terminat psihic nu cred ca ajunge oricine. La tine suna mai mult a obsesie decat iubire... Bine, depinde mult si de caracterul fiecaruia si tu nu pari o persoana prea echilibrata sau sigura pe sine.

1. Nu iti da viata pentru asa ceva.
2. Toti suntem agresati si de la asta invatam sa mergem inainte, invatam sa ne aparam singuri. Daca tu o vei apara de aceste obstacole, ii va fi greu ei pe viitor, lumea este foarte rea. Inteleg in ce capcana ai nimerit, este o capcana creata de tine. Nu trebuie sa te chinui in halul asta, faci un pas sa clarifici lucrurile, vrea ea sa fie cu tine sau nu... si apoi gata se termina gindurile. Nimic nu este imposibil...

Uff Banuiesc ca stim cu totii acel sentiment de indragosteala Pana iti faci curaj sa vorbesti cu ea, asculta niste muzica, citeste ceva ce te pasioneaza, fa-ti de lucru prin casa, fa o plimbare pe afara. Daca o iubesti asa mult nu ai cum sa ti-o stergi asa de usor din gand Incearca sa faci alte activitati in afara de a sta intins pe pat si sa te gandesti la ea :* Succes ♥

Îmi aduci aminte de un coleg de al meu. Este şi el într-o situaţie de asta.
Eu am iubit o dată, nici acum nu m-am vindecat complet. Eram şi eu mereu cu gândul la acea persoană şi aş fi făcut orice pentru a o avea mereu lângă mine... dar nu a fost să fie, ne-am despărţit.
Eu îţi sugerez să faci acel pas pentru a fi împreună cu ea.
Cât despre faptul că te gândeşti mereu la ea... Asta ar putea să te încurce puţin, să te desconcentreze de la alte lucruri importante, cum ar fi examenele. Încearcă totuşi să nu îţi pierzi capul, chiar dacă îţi pare greu. Gândeşte-te la ea atunci când ai timp liber sau seara, când te pui în pat. În rest, gândeşte-te la alte lucruri serioase.
P.S. Mult succes! :*