maine prietenul meu pleaca in Italia pentru aproximativ o luna jumatate, doua.Eu de ieri am inceput sa plang, si azi am plans aproape toata ziua...nu stiu cum o sa rezist fara el.Mi-a promis ca se intoarce si ca o sa vorbim la telefon dar gandul ca nu o sa-l mai vad 2 luni ma sperie.Cand ma vede ca plang imi spune sa nu mai fac asta pentru ca il demoralizez si pe el, astazi chiar i-au dat lacrimile.Nu stiu ce sa mai fac, ce sfat imi dati sa depasesc mai usor aceasta situatie?

Taie venaaaaaaaa

"Dragostea indelung rabda; dragostea este binevoitoare, dragostea nu pizmuieste, nu se lauda, nu se trufeste"(I Corinteni 13-4).
Cum spune si in Biblie, dragostea rabda ..deci tot ce trebuie sa faci e sa iti gasesti alte ocupatii sa treaca timpul mai usor, sa nu te gandesti ca vai ce face el in Italia, doar sa ai incredere in el si in sentimentele lui. Timpul trece, iar regasirea va fi dulce, in timpul acesta vei avea timp sa ai grija de tine si de sufletul tau, sa faci lucrurile care iti plac si sa ai credinta ca ce-i al tau, al tau ramane. Ai grija de tine :*

In Italina nu merge la furat si nici in vacanta ..merge sa munceasca si are cu cine sa vorbeasca in romana pentru ca sta in chirie cu o prietena de familie mai in varsta care ii gateste...

Va multumesc mult pentru raspunsuri

Buna! Vreau doar sa iti spun ca si eu am fost plecata in vacanta pentru 2 luni si la mine a fost chiar mai complicat, pentru ca inainte de a pleca prietenul meu mi-a spus ca vrea o pauza, de o luna...doua, poate chiar pentru totdeauna. M-am simtit destul de rau, avand in vedere ca il iubesc mult, dar cand am ajuns acolo, tot am reluat conversatiile, am vorbit pe internet in fiecare zi, in calitate de prieteni, nu de iubiti. Cand a vazut ca nu-i mai acord atat de multa atentie, s-a intors la mine, bine, chiar daca s-a jucat putin de-a "cand ma iubeste", "cand nu ma iubeste", dar eu am reusit sa imi pastrez calmul, sa-l iert si sa inteleg ca a fost un pic mai greu. Cand m-am intors, ne-am impacat si m-a intrebat daca il mai iubesc, apoi a spus ca o sa faca tot posibilul sa ne vedem. Asa ca nu iti fie frica, nu te gandi ca "ochii care nu se vad se uita" pentru ca atunci cand o sa se intoarca poate o sa fie si mai atras de tine. Deci, e destul de buna in viata noastra si cate o pauza, din cand in cand, ca sa ne punem ordine in viata, sa vedem ce naiba vrem cu adevarat. Asta e parerea mea...Lasa lucrurile sa se desfasoare de la sine, nu interveni.