Nu credeam ca o sa ajung sa scriu aici, dar nu mai am unde altundeva.

Este vorba despre o fata pe care am cunoscut-o in clasa a 5-a. Pe atunci nu simtem absolut nimic. Sigur, avea un simt al umorului grozav, dar nu era mai stand-out decat restul fetelor din clasa.

Am petrecut mai mult timp cu ea (doar la scoala, totusi). Colegii mei au observat ceva diferit la mine cand sunt langa ea, ceva ce eu nu vedeam, dar nu i-am bagat in seama. Si asa am tinut-o, pana in clasa a 8-a. Era singura fata care nu vedea prezenta mea drept ceva de evitat. Am devenit constient de ce mi se intampla, si era mult mai grav ca la inceput. Toti vorbeau urat de ea, dar pentru mine era tot. Era frumoasa, desteapta, glumeata, sentimentala uneori. Totusi, ei i-am devenit ca un frate. Imi povestea mereu despre iubitii ei, imi cerea pareri. Si eu o ajutam cu toata sinceritatea. Nu eram gelos (nu asa mult, cel putin). Era fericita cu altcineva, si eram oricand gata s-o ajut in relatia respectiva, daca asta insemna ca va veni zambind a doua zi la scoala. Atat voiam sa vad, zambetul ei. Eram fericit, chiar daca nu eram cu ea.

Tot asa, pana la sfarsitul clasei a 8-a. Bal, dans, asa si pe dincolo, si apoi liniste. Nu am mai schimbat un singur cuvant. La inceput nu m-a afectat asa mult. Pe urma mi-am dat seama ca se intampla ceva grav. Imi era dor de ea. Nu mi-a fost dor de nimeni in viata mea. Nu vedeam, nu visam altceva decat pe ea. Pierdeam nopti intregi de somn, si ea nu avea habar ce mi se intampla.

La sfarsitul clasei a 9-a, am decis sa-i dau drumul. I-am scris, fara sa cer ceva, fara sa vreau ceva, ca am fost (da, la trecut) nebun dupa ea. I-am multumit pentru anii pe care i-a infrumusetat pentru mine. Nimic mai mult. Nu avea rost sa aspir la ceva mai mult.
A fost surprinsa, desigur. Se schimbase mult de ultima oara cand am vorbit cu ea. Parca nu era ea. M-am simtit mai bine putin dupa ce am marturisit. Dupa aia a devenit din ce in ce mai rau. Nu mai puteam face nimic cum trebuie, si fix cand credeam ca am uitat de ea, realizam ca m-am pacalit singur.
Acum incep clasa a 11-a, dar ma voi muta din tara curand, si nu ma simt deloc mai bine. Au trecut ani, si nu cred ca o sa gasesc pe cineva mai perfecta ca ea. Era genul de vis de care nu-ti dai seama cat de frumos e pana nu te trezesti. Visul a trecut acum 3 ani, si eu tot dorm. Ma distrug singur, trebuie sa uit cumva de ea. Cum pot face asa ceva? Este posibil?

Pentru a răspunde la o întrebare trebuie să ai cont pe TPU.ro

Logare cu email şi parolă

Creare de cont nou

Logare cu Facebook