Din povestea vietii tale poti citi o viata obisnuita, normala. Nu esti singurul care se confrunta, care incearca sa fie tare intr-o lume plina de mocirla. Cu totii ne dorim sa fim apreciati, intelesi, sustinuti(eu nu vreau, pentru ca nu pot fi, dar nu despre mine e ideea)
Analizez o situatie gen, hei sunt bun pentru tine, si pentru tine, si tu, si tu. Matrimoniale. Doar ca neobisnuitul, complicatul, misterul si acel ceva dupa care tanjim nu prea ne sta in puteri; de multe ori. Sau de cele mai multe ori pe un site, banal si o victimizare profunda in asteptarea raspunsului salvator. Nimeni, nu te poate scoate dintr-o stare decat tu insuti, vointa ta, ambitia ta si perseverenta ta. Da, eu pot sa-ti deschid ochii dar nu eu traiesc ce traiesti tu.
Si sincer si complex, oricine in afara de tine nu poate simti si trai ce traiesti tu. Stiu, trec si eu pe acolo. Si e ciudat si complicat, incat faptul ca iti scriu ma indeparteaza de acea traire insangerata si imperfecta cu care ma confrunt. Multumesc, lucrurile mici conteaza atat de putin pentru noi oamenii, si totusi au o valoare atat de mare. Nu dispera, viata oricum merge inainte chiar si cand ai vrea sa ramai in urma. Nu te lasa nici cum, asa e ea, cruda.
Mereu mi-a placut sa port filosofii in mine si mistere, sa las ochiul spectatorului sa elucideze, sa caute si sa se descopere. Doar ca, a purta conversatii inteligente depinde de tine, de mine.
Nu mi-a placut niciodata banalul, dar hai sa te ascult pe tine.
Atunci cand oamenii nu te inteleg, nu te astepta sa te inteleaga. Daca te crezi un geniu ajuta. Asa rezolvi de ce nu te inteleg, neobisnuitul nu poate fi inteles de un om obisnuit. Complicatul nu poate fi mai tentant decat insusi frumusetea care il caracterizeaza.
Sa fi diferit face diferenta, sa te descoperi bucata cu bucata, si totusi sa te darami. Asta e maturizarea si rana care doare. Maturizarea doare, si aici intra dorinta aia nebuna de a ramane un copil. Cu cat cresti te dobori si sa-ti spun ce am inteles in ultima perioada, cu cat te crezi mai indepartat, singur si dezorientat, parasit de tine si de altii(ei nu prea conteaza din motivul ca toti au o viata, nu ti-o traieste nimeni, nu te simte nimeni) cu atat mai mult nu esti pierdut. O stare grava si periculoasa nu o mai poti controla si constientiza. Raul inradacinat nu te termina si nu te face constient, el deja te-a terminat treptat. Si esti inchis, blocat, vrei sa faci ceva si nu poti. Sensibilitatea s-a oprit, emotiile s-au blocat si e crud sa nu simti. Eu o consider rana cea mai adanca. Pentru ca de aici ne alimentam puterea, din faptul ca simtim cu altii(sau incercam sa nu ma contrazic), din experienta ta o poti da altora, si faptul ca ii vezi fericiti te face sa mergi mai departe. Omul, fara el, dragostea care sta in noi, care trebuie sa o dam mai departe, nu ti-o opri. Asta inseamna viata.
Conteaza pentru cineva si vei descoperi cum totul merita. In cele din urma pot spune ca te-am simtit, pentru ca m-am simtit pe mine.
Gandurile sunt un atuu, mereu au fost, dragostea(de orice fel) e cheia sufletului.
Tu esti singurul care trebuie sa stii realitatea, deci si raspunsurile la propriile intrebari. Trebuie sa existe un motiv, nu poate fi toata lumea nebuna.
Partea cu prieteni sunt invidiosiAcea cu fetele nu stiu farte poate nu le acorzi multa atentie! eu cand invit o fata in oras vorbesc o gramada de chesti cu ea o fac sa rada si la sfarsit o sarut
Incearca sa fi mai indraznet mai curajos te va ajuta mult
Aceeasi situatie ceea ce priveste prietenii, te inteleg perfect.Dar ce pot sa-ti spuna este doar o perioada din viata care trebuie sa treaca si atit, crede-ma fericirea nu e departe.