Tocmai ce-am facut 19.Anul îsta am să dau si la facultate...Am pierdut un an p'acasă.În fine, nu asta e important acum.
De ceva timp mă macină o problemă destul de importantă(zic eu).De când mă știu nu prea am socializat.Părinții mei au fost destul de neglijenți cu mine la capitolul acesta iar, după terminarea liceului am constatat că nu am rămas cu nimeni prieten.În fiecare ciclu( primar, gimnazial, liceal ) am avut doar câte un prieten restul colectivului ori desconsiderându-mă ori ignorându-mi persoana complet.Și altceva:La fel cum fiecare ciclu școlar trecea, până și acel om pe care îl consideram PRIETEN ( la modu' mai schimbam câteva opinii ) mă dădea uitării continându-și viața mai departe.
Din fire nu sunt o persoana sociabila însă dacă sunt întrebat sau solicitat răspund și ajut cu cea mai mare plăcere. Încerc sa fiu un cetățean bun, să nu supăr pe nimeni și să îmi fac o carieră.Dar e o problemă.ma simt extrem de singur.Am ajuns să am în agenda telefonică doar numărul mamei, tatălui și poate TARIF Vodafone sau Pizza Hut...Toți acei trei prieteni parcă nici nu mai știu de existența mea iar mai nou, ultimul meu prieten pe care l-am avut în liceu și-a schimbat numărul...
De fete nici nu mai vb.Am iubit câteva însă niciodata nu am avut parte de ele.Nu am avut niciodata o relație, nu am sărutat niciodata, nu am îmbrățișat și nici măcar nu am ținut de mână o fată. Fără relație mai e cum mai e, să zicem că mai mulți de vârsta mea nu au avut dar sunt un om aproape de 20 de ani și nu am atins niciodată o fată.Îmi doresc atàt de mult, măcar să strâng în brațe o fată fie ea cea mai urâtă de pe lumea asta.Nu sunt cocalar, handicapat fizic sau altceva.Doar caracterul meu șovăielnic, singuratic și câteodată melancolic nu au reușit să le atragă.Momentan locuiesc într-un apartament bătrânesc împreună cu părinții mei și simt că iau razna dacă o mai aud pe bătrâna de maică-mea că iar mi-a făcut prăjitură cu mere.
Când mă plictisesc să mai stau între patru pereți în fața unui monitor ascultând rap sau jucând șah virtual mai ies pe afară să mai iau o gură de aer.Pot spune că odată ce părăsesc apartamentul cu un rucsac în spate mă apucă o melancolie de nedescris.Pur și simplu, ma plimb ca un nebun pe străzi, hrănesc porumbeii prin parcuri, încerc să sar în ajutorul bătrânicilor care nu se pot descurca singure. Când văd cupluri fericite ( protagoniștii fiind câteodată chiar și mai tineri decât mine ) încerc să întorc capul și să îmi ascund lacrimile.Doar părinții mei îmi cunosc problema cu iubita ( nu ca le-ar păsa dar măcar știu ) iar când un cunoscut sau un prieten de familie care mai trece în vizită pe la noi întreabă dacă am iubită mint că da decât să mă fac de rușine. Poate când dau la facultate totul se va schimba.Prin absurd să presupunem că da...totul va fi altfel...cum să am o relație cu o fată care deja a experimentat poate zeci de băieți înaintea mea? Faptul ca nici măcar nu știu să sărut mă face să devin și mai reticent.Mă gândesc că după facultate nici atât nu voi găsi.Voi fi nevoit să am o slujbă plictisitoare la birou încercând să mă dau pe lângă o secretară de 50 de ani iar în weekend, în timp ce ceilalți colegi se distrează cu perechea lor ( poate chiar și cu odraslele ) eu să-mi iau rucsacul în spate și să mă duc să hrănesc porumbeii noaptea prin parcuri. Oare ce pot face? Mai există șanse? Am luat în calcul și sinuciderea iar dacă o voi face vreodată nu va fi o dovadă de lașitate și nici o dorință răspicată de a face faimă după moarte.Nu! Privesc sinuciderea ca pe un nou prieten, care mă va scăpa de lumea asta.Definitiv!
Nu cred ca sinuciderea te poate ajuta.acum toate la timpul lor, nici eu nu sunt prea sociabila dar ma gandesc ca asa trebuie sa fie.la facultate sigur o sa gasesti pe cineva, oameni cu care sa ai lucruri in comun. incearca sa te apuci de un sport< sa intri intr-un club de sah sau sa te plimbi cu rolele prin parc o activitate de genul te va ajuta.incearca sa zambesti cat mai mult sa fii optimist asa vei atrage oamenii.stai drept si fii mandru de tine (nu narcisist)esti om si meriti sa traiesti si sa fii iubit.lasa calculatorul si iesi afara, si daca tot stai pe calculator cauta grupuri care de exemplu sa asculte aceeasi muzica ca si tine. succes si sigur vei cunoaste oameni minunati cu care vei lega prietenii frumoase
Răspunde
Ordonare:
După relevanţă
Bă! dacă în viață nu găsești pe cineva, crezi că dincolo te așteaptă vreo Cosânzeană?!? Fii serios!
Vrei să plimbi rucsacul? Du-l la munte, pe creste, nu pe unde umblă cocalarii și pantofarii. Acolo o să cunoști (sper) altă lume. Poate vei găsi o fată, poate nu; dar sigur îți vei face prieteni.
Nu te teme că n-ai sărutat vreo fată. Ai văzut destule filme, sigur te descurci și în realitate. Nu e nicio inginerie.
Iar la facultate, dacă alegi una unde abundă fetele, (farmacie, ASE etc.) ai mari șanse să prinzi vreuna (sau mai multe). Nu mai fi închis - ieși în față, arată-ți adevărata față.
Dacă ești un tip cu ușurință la învățat, te vor căuta singure să le ajuți la laboratoare, seminarii, proiecte. Depinde numai de tine ca acest ajutor să fie într-o sală de bibliotecă ori în dormitorul tău!
Învață că nu e bine să regreți că n-ai făcut un lucru, mai bine să-ți pară rău că l-ai făcut! (și n-a ieșit din prima)! 
Baftă!
Răspunde
Salut,
Din ce vad tu ai o mica problema de atitudine. Cat si de pastrare a relatiilor.
Sfatul meu personal este sa mergi la un psiholog.
Poti sa incepi sa incerci si alte metode, cum se mai spune pe aici: sa razi singur, sa mergi in parc, etc, dar acestea in general dau roade slabe.
Du-te odata la un psiholog si nu iti mai pierde timpul gandindu-te la sinucidere. Macar psihologul o sa iti faca un portret psihologic si o sa te invete niste metode de a te intelege si de a "renaste".
Omul probabil ca n-are bani nici de-un covrig si tu-l trimiti la psiholog, care cere 60 de lei/sedinta, doar ca sa se uite la el.
Răspunde Ma gandeam ca ar putea sa incerce la psihologul scolii. Trebuie sa fie un loc in care sa fie un psiholog gratis pentru situatii de genul acesta.
Problema ta e lipsa de ocupatie. Iti spun sincer. Asa este, cand n-ai ocupatie, incepi sa te deprimi si sa te gandesti la toate prostiile. Gaseste-ti ceva de lucru: orice, chelner, receptioner, call center etc. In felul asta mai iesi din casa, cunosti oameni noi si nu mai ai timp sa pici in melancolie. Nu mai spun ca fetele se mai uita si la buzunar. Daca n-ai bani nici de-un suc, n-o sa iasa niciuna cu tine.
Dar daca pe lumea cealata e la fel? 
Cauta un hobby, ceva care sa-ti placa mult si sa-ti ineci amarul (in bautura si droguri te distrugi.). Nu cauta sa faci o faculta doar de dragul de a face una si sa ai un job de cacao...(trust me)
Daca tot iti place sa te plimbi de nebun. De ce nu pleci sa vezi lumea?
Eu am in plan ca in maxim 2 ani de zile sa fac un tur al Europei, pe jos..doar eu, un rucsac si o harta.
Stai linistit ca inca esti tanar si ai tot timpul in lume sa-ti cauti/gasesti macar un prieten care te va intelege si chiar o iubita.
Nu esti singur pe lume! Suntem 7 miliarde de suflete diferite
Nu privi sinucidere ca pe un mod de evadare, totul se va intampla la momentul potrivit.Ar trebi sa fii mai sociabil, mai vesel si mai glumet!
Pai nu, niciodata nu mai fa asta probabil ca uneori oamenii pot fi si rai dar si buni asa ca like for me si add la friend
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
