Trec si eu peste o dilema destul de mare, un impas emotional. Acum 4 saptamani m-am despartit de prietena mea cu care am stat 3 ani. O iubesc foarte mult, nu vad absolut nici un scop in viata pentru mine, sunt intr-o gaura imensa si nu stiu ce sa fac sa ies din ea. Plus ca mama m-a lasat si ea acum foarte mult timp, tata s-a mutat la o gagica dea lui si m-a lasat singur in apartament, in tot acest timp ea mi-a fost alaturi si mi-a zis ca totu o sa fie bine si sunt foarte constient de faptul ca m-a iubit dar nu cred ca a facut-o sau o face mai mult ca mine. Acum m-a lasat si ea... Ma simt de parca mi-a picat ceru in cap. Nu am mai vorbit cu ea de vineri si imi este foarte dor de ea (chiar daca mi-a spus numai vorbe dureroase si care mau ranit, ex: nu stiu ce baiat sau barbat vreau in viata asta dar cu siguranta nu esti tu ala!) si pana acum 1 luna imi spunea ca nu vrea sa ma piarda niciodata si ca ma iubeste si imi si demonstra asta. Nu stiu ce sa fac sunt foarte confuz... Am decis sa nu o mai caut si i-am spus si ei ca numai am nici o speranta in a se intoarce la mine, dar parca tot ma agat de o speranta si absolut tot timpu imi imaginez cum ar decurge convorbirea noastra daca sar intoarce la mine. Sunt foarte constient de faptul ca s-a terminat tot dar nu stiu de ce inca mai am o speranta care nu vrea sa moara. Va rog frumos daca puteti sa ma ajutati cu un sfat sau prin absolut orice pentru ca numai eu stiu cata suferinta duc si cata nevoie am de ceva sa ma motiveze sau sa imi schimbe modu de gandire. Daca cineva e si dispus sa vorbeasca mai multe cu mine ar fi si mai bine (imi lipseste si socializarea foarte mult deoarece numai cu ea vorbeam) imi puteti trimite mesaj cu adresa de yahoo messenger sau ceva de genu. Multumesc anticipat si scuzatimi formularea dar sunt foarte bulversat si am ochii plin de lacrimi!

Pentru a răspunde la o întrebare trebuie să ai cont pe TPU.ro

Logare cu email şi parolă

Creare de cont nou

Logare cu Facebook