Salut tuturor, am si eu intentia de a cere cateva sfaturi bine primite de la membrii care urmaresc aceasta categorie si doresc sa imi ofere un raspuns.
In primul rand, am sa incep prin a va spune mica mea poveste.Eu sunt un elev de 18 ani, in clasa a XII-a; pentru a ajunge la liceu folosesc autobuzul si sunt acompaniat de colegul meu.Acum 2-3 saptamani, o fata de aceeasi varsta, de la acelasi liceu, a inceput sa calatoreasca si ea cu autobuzul.Din primele clipe in care am vazut-o, am devenit foarte nelinistit si am inceput sa ma inmoi.
Norocul meu a fost ca intre mine si aceasta fata au inceput sa existe contacte vizuale puternice, practic ne cautam unul pe altul cu privirile pe ascuns.Cum eu sunt mai timid si sunt insotit de prietenul meu zilnic, iar ea pare a fii la fel, nu am putut sa fac nimic mai mult decat sa o admir(la fel si ea)
Totusi, acum o saptamana, am fost singur iar ea a observat acest lucru, cand am coborat din autobuz, s-a uitat la mine si a inceput sa mearga mai incet sugerandu-mi in mintea ei "Hai! Ce mai astepti?! Vorbeste cu mine!".Eu, cum sunt mai retras de felul meu, am simtit ca acesta este momentul sa fac miscarea, insa nu am putut fara sa stiu de ce.
Continuarea este ca de atunci nu ne-am mai vazut decat ieri, cand am observat ca acele priviri din partea ei nu mai existau.
Intrebarile mele sunt...Ma pripesc cu concluzia ca totul s-a terminat? Ar mai trebui sa astept? Cum ar trebui sa actionez acum? Accept critici,sfaturi, pareri, orice.Multumesc celor care au avut rabdarea sa-mi citeasca experienta si sa ma ajute.

Iti multumesc de ajutor, si imi pare rau ca raspund asa greu.Problema cu mine a fost tot timpul ca, inainte de a o vedea eram gen "Da! Astazi o salut!" dar cand vine momentul sa fac asta, pur si simplu nu pot, parca nici numai sunt asa motivat. Dupa aia, de cele mai multe ori devin un pesimist, gandidu-ma ca sunt naiv daca eu am crezut ca ea m-ar fi placut.Astfel, se instaureaza complexitatea, si din ce in ce sunt mai retras si imi piere speranta ca as putea avea pe cineva langa mine.(Da, sunt un fel de romantic incurabil)

Răspunde

Raportează

Evaluează

Inteleg ce se intampla,dar va trebui sa-ti gasesti undeva in tine,puterea sa o faci.
In definitiv, in afara unui refuz, nu s-ar putea intampla nimic mai rau.
Si e mai bine sa incerci, nu stii care va fi rezultataul, decat sa ramai cu intrebarea cum ar fi fost daca...
Curaj!

Răspunde

Raportează

Evaluează

Imi cer scuze ca te deranjez din nou.Am incercat sa respect sfatul tau, si anume sa reiau contactul vizual cu ea si sa fac primul pas. Dupa cateva zile am observat ca persoana respectiva nu se mai uita la mine deloc, parca m-ar ignora total.Acum cu simularile, norocul se nimereste ca eu sa stau exact in spatele ei; la prima simulare (luni) a stat tot timpul vorbind cu un coleg, insa in timpul simularii s-a pus pe lateral si parca se uita cu "coada ochiului" spre mine(nu pot sa confirm ca eu eram scopul ei) iar cand a predat testul, stiu ca s-a uitat la mine, dar eu concentrat nu i-am putut returna privirea.Totusi, ziua urmatoare (astazi) o intalnesc iar in autobuz si ma ignora complet, parca as fi fost inexistent.
Am incercat sa meditez putin, insa sunt foarte confuz si nu stiu ce gandeste ea.Astfel, te rog, daca poti, sa-mi scrii ce crezi tu despre situatia asta, parerea ta...de ce s-a schimbat brusc, la ce se gandeste, ce pot face eu din pozitia asta.
Iti multumesc inca o data pentru ajutor.

Răspunde

Raportează

Evaluează

E bine spus "parca" te-ar ignora total,ai dezamagit-o si nici ea nu mai stie ce vrea.
In afara de rabdare,nu prea ai ce face,din moment ce nici macar nu te priveste,la modul evident,orice gest acum ar fi inutil.
Posibil sa fie inca interesata dar ai dezamagit-o si acum s-a incapatanat sa-ti dea o lectie probabil,altfel macar intamplator si tot te-ar privi,in autobuz esti plictisit si privesti pe toata lumea,ea si-a facut un scop din a NU te privi.
Las-o sa te "pedepseasca", ii va trece, nu te grabi.E un mic joc, zic eu.
Asteapta pana te va privi din nou si abia atunci, fa ceva!

Răspunde

Raportează

Evaluează

Multumesc frumos de raspuns.M-ai ajutat foarte mult si m-ai facut sa inteleg cateva aspecte, cred ca ai dreptate! Observ ca atunci cand se urca, se uita in autobuz, ma vede si dupa nu se mai intoarce cu privirea deloc spre acel loc.Voi avea rabdare, iar daca se va mai arata interesata(ceea ce nu cred, fiind un pesimist), nu voi ezita si voi vorbi direct cu ea.
Inca o data, multumesc! Aveam nevoie de cineva care sa ma scoata din acea confuzie.

Răspunde

Raportează

Evaluează

Nu iti forma negativismul in felul asta,pleci de la date false, un refuz e doar un refuz.
Majoritatea oamenilor fac greseala sa se teama sa greseasca.Dar din greseli inveti, te indrepti, vezi clar cum trebuia sa fi facut, greseala e de obicei constructiva.
Un refuz e doar un nu simplu.Pe care l-ai putea spune pana si tu.

Răspunde

Raportează

Evaluează