Salut, vreau să-mi spun și eu "oful" pe aici și-n același timp, să-mi dați niște sfaturi.
E vorba despre fete, de când mă știu, pot zice că am fost pretențios la fete, nu prea m-au atras multe fete pana la vârsta de 20 de ani, mă tot uitam la prietenii mei cum își făceau relație cu oricine și chiar nu aveau deloc standarde, niciodată nu s-au uitat după o fată mai specială, ci pur și simplu se combinau cu oricine. Timpul a trecut, ei au rămas cu fetele respective, iar eu am continuat cu "ale mele", mi-a plăcut de o fată timp de 2 ani de zile, eu când iubesc o fată, o văd atât de perfectă, încât mă desconsider foarte mult pe mine, faza era ca, stătea la 200 km de mine și n-am apucat să-mi petrec prea mult timp cu ea. Cât timp am fost îndrăgostit de ea, am început să citesc cărți de dezvoltare personală și să fac sală, au trecut 2 ani de atunci, pot zice că fată aceea mi-a schimbat viața, după cum probabil bănuiți, n-am apucat niciodată să îi spun semtimentele mele, în acei 2 ani, am făcut sală și încercăm să devin și mai inteligent și mai bun pentru ea, citind cărți de dezvoltare personala, după 2 ani, ea schimbându-și anturajul în alt oraș, în cele din urma mi-am dat seama că ea nu mai era fata de care mă îndrăgostisem, fiind dezamăgit de acest lucru, m-a prins un soi de mini depresie și am renunțat la sală și la citit. Ea a fost motivația mea, fără ea, azi nu eram cine sunt acum, am stat așa în "depravare" câteva luni, cu pauză la sală și la citit, până când a apărut fata numărul 2, era fix genul meu, o fată specială, fiind deja "citit" și "sălit" și fiind din același oraș, mi-a fost ușor să mă bag în seamă cu ea, fată asta fiind a 2 dragoste a mea. Am început să țin mult la ea din primele clipe, uneori credeam că sentimentele mele de la prima iubire s-au transferat la a2 mea iubire, era tot genul ei, îmi place să le consider speciale pe amândouă, dar cu cât sunt mai speciale, cu atât sunt mai curtate și de alții. Eu nu sunt cine știe ce, iar atât prima fată, cât și a2, erau mai bune decât mine, la a2 oarecum devenisem și eu mai bun, vorbeam ce vorbeam cu a2 fată, până când o văd că și-a făcut relație. Am fost atât de deprimat, încât mi-au dat lacrimile, a2 fată mi-a schimbat starea psihică și mă facuse să mă duc iar la sală, mă simt așa de trist. Singurele 2 femei pe care le-am iubit, nu știu ce să mai zic, ăsta sunt eu, o persoană sentimentetala, n-am să uit niciodată vorbele prietenilor mei care ziceau că, cine te iubește, te iubește fix așa cum ești, dar mie nu-mi păsa de ele, atâta timp cât eu nu le iubeam, consider că e la fel de trist să stai cu cineva pe care nu-l iubești, decât sa nu fii singur, consider că o femeie trebuie să te însipre și să te facă să devii mai bun, a stat cineva să citească ce am scris eu la 2 noaptea când mă apucă gândurile filozofice? Dacă da, ce părere aveți? Să stați la picioarele celui iubit sau să stea cineva la picioarele voastre?
Ordonare:
Cronologică
"Să stați la picioarele celui iubit, sau să stea cineva la picioarele voastre?"
Nici una si nici cealalta, ca dragostea nu este despre cine serveste mai bine in cuplu, ci despre reciprocitate, despre dragoste impartasit in aceeasi masura de ambii partneri, despre placerea de a oferi si bucura partnerul, care la randul lui simte si face acelasi lucru, fara nici o obligatie, odata ce simte totul in inima lui/ei.
Probabil ca nu ai fost niciodata indragostit cu adevarat sa simti ca vrei sa-i dai totul iubitei si sa simti placere imensa cand si ea simte acelasi lucru si-ti face pe plac, fiind gesturi reciproce, care va bucura unul pe altul.
Răspunde
Buna, eu am 17 ani si sunt fată. Sunt de acord cu principile tale, sa nu stai cu o femeie daca n o iubești, asta e respect fata de tine si de ea. Prima fata desii cred ca ar fi trebuit sa i spui ce simți, probabil ea a fost o lecție în viața ta sa ajungi mai aproape de cine trebuie sa fii.
Buna.Sincer, ar trebui sa citesti mai mult deoarece ai greseli de scriere si textul a fost greu de citit fiindca abia exista punctul.
Lucrurile acestea trebuie sa le faci doar pentru tine, nu ca sa-i demonstrezi cuiva ceva, altfel e logic ca odata disparuta acea persoana din viata ta si motivatia de a te mentine se duce pe apa sambetei.Si cand mai dezvolti sentimente puternice fata de cineva ar cam trebui sa te confesezi intr-un timp relativ scurt, nu sa astepti cu anii, trezindu-te ulterior cu regrete.E obositor pentru suflet. Extrem de obositor e si sa ti se aprinda calcaiele in fiecare relatie de parca traiesti o iubire ca in filme. Poate e frumos sa credeam ca ar trebui sa existe mai multi oameni ca tine din moment ce in ziua de azi totul e superficial.Dar eu zic ca nu e deloc frumos pentru persoana in cauza, deoarece vei sfarsi ranit pana la Dumnezeu si inapoi.
Incearca sa mai temperezi din sentimente astfel incat acestea sa evolueze treptat odata cu relatia.Asa este cel mai sanatos si intelept pentru binele tau.Capul sus, vei gasi eventual pe cineva care sa simta totul la fel de puternic ca tine. Ai incredere si cauta sa fii un pic mai egoist.
"...cum își făceau relație cu oricine și chiar nu aveau deloc standarde, niciodată nu s au uitat după o fată m ai specială, ci pur și simplu se combinau cu oricine, timpul a trecut..."
De fapt e exact ca la masini. Decat sa mergi pe jos, mai bine conduci un Logan si il schimbi apoi, cand ai posibilitatea, cu ceva mai bun.
Astia ca tine vor direct Ferrari, dar de fapt se aleg in cele din urma cu un Logan pe care il vopsesc rosu si il cred Ferrari.
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
