Salutare.Am o problema, si n'am cu'i ma destainui.Ma simt demoralizat, deprimat, fara sens. M'am saturat de atat suferinta, singuratate si indiferenta fata de mine din partea parintilor mei.Imi vine sa plec, sa ma duc si sa ii las pe ei sa'si traiasca viata, fara sa le stau in fata, fara sa stie de mine. Timp de 9 luni de cand sunt in relatie cu o fata, pe care o iubesc enorm, ei nu au vazut ca buhnesc, dau cu pumnii in ce nimeresc, dar azi mama a vazut ca stau si ma gandesc, asta o ingrijoreaza, o simpla stare de gandire.
Am 12 ore de cand ma doare inima, si simt ca apasa ceva pe ea, parca toata greutatea mea s-a pus pe partea stanga a corpului, ma gandesc doar la prietena mea, nu mi-o pot scoate din cap ( nu'mi doresc asta), dar la inercand sa ma gandesc la altceva tot cu gandul la ea ajug.
Ce sa fac, m-am saturat sa fiu departe de ea. M'am saturat de singuratate, de viata asta aiurea, de tot ce mi se intampla.

Puiut daca vrei te consolez eu

Şi eu sunt în aceeaşi situaţie, prietenul meu e departe de mine, am renunţat la fostul care era din acelaş oraş cu mine pentru el. şi azi am ajuns să ne certam din orice. Cu părinţii sunt la fel, mă cert cu ei, îmi spun să plec de acasă... niciodată nu am avut pe cineva care să ţină întradevăr la mine, am ajuns să mă consum pentru cineva pe care îl doare undeva de mine. Şi acum oare de ce noi nu putem fi fericiţi ca restul? adică doar pentru că suntem diferiţi, cu altă gândire asta înseamnă că trebuie să fim bataie de joc pentru restul? mda, eu nu mai am nici o speranţă, aveam un fir de aţă de care atârnam, acela fiind prietenul meu dar şi el m-a lăsat. scuze că am început cu istoria vieţii mele oricum sper să fi bine. măcar tu să poţi fi fericit. Baftă:*

Vreau sa iti spun ca stiu prin ce treci, te simti singur si nici nu sti ce sa mai faci, parca nu iti mai gasesti nici un rost in viata, doar gandul la ea te mai tine inca departe de disperare
incearca sa te apropi de ea daca vezi ca relatia cu parinti nu e buna, vorbeste mai mult timp cu ea, incearca sa faci cumva sa va intalniti... e chiar greu cu relatiile la distanta si macar daca vei face o excursie mica pana la ea poate asta te va bucura putin si te va face sa iti iesi din starea asta care o ai.
cat despre relatia cu parinti as spune sa faci ceva, sunt sigura ca ei tin la tine deci nu renunta asa usor la relatia asta. incearca sa te apropi de unul dintre ei prima data, daca nu poti sa mergi la tata fugi la mama, ea e mai sensibila ( de obicei ) la problemele care le avem si ne intelege poate mult mai bine decat tata (asta depinde si de caracter) incearca sa faci ceea ce crezi ca e bine, si gandeste de mai multe ori inainte de a face ceva pentrua fi sigur ca nu ai sa regreti mai tarziu!
Sper ca am ajutat, bft

Frate crede-mă, vei trece peste asta chit că vrei, chit că nu, există mii de fete pe această lume care sunt fine, inteligente si alte abilităţi, tu doar trebuie să crezi în tine, dacă te vei demoraliza, nu vei ajunge nicăieri, asta este viaţa, trebuie să lupţi pentru binele tău, nu te poţi simţii niciodată doar bine, fără oprire.

Un mic sfat, tot de la un baiat in relatii grele cu parintii, mergi direct la fata aia, vorbiti comunicati, eu sunt sigur ca o sa va intelegeti, si daca se poate, mutati-va impreuna, dar atentie, impreuna inseamna numai voi 2, fara parinti. ca asa o sa ajungi la nebuni, crede-ma ca am trecut prin asta si stiu cum e.

Cati ani ai? Ar trebui sa te vezi mai des cu ea, mai ales ca in parinti nu gasesti alinare si intelegere.

Sunt multe cazuri de genul,poate prea multe trebuie sa fim constienti ca nu le putem avea pe toate,trebuie sa ei o decizie,sa faci un pas,sa te descurci singur,sa fii independent sa sacrifici pentru fata ce o iubesti daca parinti tin cu adevarat la tine te vor intelege si sprijini, dar mai intai trebuie sa porti o diskutie seriosa cu ei,spune-le cum stau lucrurile,ce vrei,ce te deranjeaza,sa stii ca singuratatea si lipsa de comunikatie, nu ai cui sa te destanui sa iti spui ofurile, e cea mai tare otrava...