Salutare, Cum pot uita mai repede?

Acum 5 ani am cunoscut-o pe prietena mea. Eu aveam 27 de ani iar ea 18. Cum sa va spun desi imi este rusine. Minte de baiat, am vrut doar sa-i fiu primul barbat din viata ei. S-a intamplat in cele din urma dupa aproape 1 an de zile. Dar din acel moment telul meu era atins si am incercat sa rup asa zisa relatie prin vorbe urate, prin vorbe frumoase uneori si prin violente fizica. Nimic nu am reusit, s-a intors tot timpul la mine, chiar daca ma comportam ca un gunoi cu ea, efectiv foarte urat. I-am explicat ca nu mai vreau, ma simteam foarte frustrat pe mine de ce facusem si ce ganduri aveam. Dar ea tot incercand tot venind la usa mea, (erau zile cand astepta cu orele sa ies din casa numai sa ma vada, pur si simplu vedeam cum doar o atingere o face sa tremure, i se citea pe fata fericirea, multumirea ca era langa mine.) Sincer va spun, am efectiv lacrimi in ochi cand ma gandesc, cum efectiv ma naucise cu vorbele frumoase, cu calmitatea ei, cum efectiv din omul rece si nenorocit care eram am ajuns sa tin la ea, am ajuns sa fie o parte din mine. Si usor usor anii treceau si simteam cum sunt mai tare apropiat de ea, pur si simplu o adoram, efectiv o iubeam, nu mai puteam sta fara ea, devenisem gelos, nu voiam sa o pierd, pur si simplu era totul, dar TOTUL pentru mine. Au mai fost certuri din cauza mea, gelozie, scandaluri, care erau doar pe moment pentru mine, dar pe ea o tot afectau. Este genul care tine in ea, nu vorbea urat, uneori mai mintea numai ca sa nu fie probleme si certuri. Anii au trecut cu bine si cu rau, cu certuri si impacari, pana anul trecut cand a avut o mica idila sa spun asa, sau poate asta a si vrut. A fost pentru cateva zile cu un baiat mai mic ca mine si au ajuns pana in stadiul in care individul ala a pupat-o pe ea. Si ea nu a schitat nimic. Ulterior vazand poze pe net cu ei am tot inceput sa o pistonez, sa o urmaresc sa aflu adevarul. Pe care cred ca l-am aflat poate nu total, dupa 2 saptamani de chin si lacrimi si durere. Ea l-a placut pe baiat, ii vorbea frumos, se comporta frumos. Si tot ce a fost a fost doar un sarut/pupic. Am inteles-o, am acceptat asta de la ea, am zis ca trec peste. Am trecut, dar am trait pana in prezent cu frica ca ma inseala, cu frica ca ma minte. Erau zile cand efectiv nu ma puteam concentra si eram asa dezamagit de ea incat ii spuneam de faza asta... poate ca am gresit. Eram asa gelos incat ii verificam paginile Facebook, insta. A ajuns pana sa ma tina la block, doar ca sa nu mai vad. De fix acum 1 luna de zile, au fost certuri si tensiuni toate incepand de la mine, acte de gelozisme, injurii. Ea pur si simplu ma ignora, statea rece, cred ca se saturase. Iar acum 2 sapt mi-am pierdut cumpatul rau si i-am dat o palma peste cap, urmatoarea zi a zis-o! Numai vrea, vrea sa fie fericita pentru ca nu este langa mine, e diferenta de varsta prea mare intre noi. Vrea sa fie lasata in pace. Totul printr-un mesaj! Da, printr-un mesaj! Eu n-am acceptat, am fost la mama ei, ea nu stia ce relatie aveam. Fosta tot suparata in acest timp, m-am dus la ai mei, am vb cu ei, le-am zis sa o sune sa-mi mai dea o sansa. Nimic/nada. Am fost la munca cu scrisori de regret, ca ma schimb desi am facut-o pentru ea, m-am schimbat ff mult pentru ea. Nimic, efectiv nimic nu o mai atinge. Am tot incercat prin prieteni sa dau de ea, nimic 0. Pur si simplu a luat nu-ul in brate, nu mai stiu ce sa fac, numai ca sa vorbesc cu ea. Am incercat efectiv toate variantele, nu mai am nimic si sufar, plang, ma doare. Regret, aveam planuri cu ea, planuri marete chiar. Dar totul s-a dus, nu mai e nimic si nu stiu cum sa fac, ce sa fac, ma doare enorm. Ea tot zice ca o urmaresc ca de ce nu inteleg ca nu mai vrea ca dragoste cu sila nu exista. Cum poate sa fie asa, cum poate sa fie asa rece, dezinteresata total, cum poate sa fie asa tare? ...Imi spunea ca-i provoc mila efectiv, ca ma milogesc de ea pentru inca 1 sansa sa-i demostrez ca invat din greseli! Dar nimic. Am lasat totul pentru ea, arme, orgoliu, obraji, rusine, dar nimic. O am in minte in permanenta. Nu o pot scoate, ma gandesc la tot de la inceput pana acum, n-am efectiv un gand rau despre ea! Asta ma doare ca am numai amintiri placute cu ea nimic rau nimic! Nu mai pot, nu mai suport, si nu mai vreau, dar nu primesc ce vreau si sufar, sufar atat de tare, atat de puternic incat Doamne as da orice numai sa-i vad zambetul pentru 3 sec! De ce inca sper?

Dacă i-ai dat o palmă, să fiu eu în locul ei, cu asemenea bărbat eu nu aș mai vrea să mai am de a face.
dar nu primesc ce vreau!
Asta vrei, dragoste cu sila. Asta nu este dragoste, este boala ta, care o manifești prin ceea ce simți pentru ea.
Dta așa vezi lumea. Dacă eu o vreau, ea trebuie să fie a mea, fiindcă eu o vreau. Uite că lumea nu este așa. Ca să fie a ta, trebuie să vrea și ea. Ea nu mai vrea. Dacă nu mai vrea, ea nu va fi a ta. Poate să te tot doară, până vei muri. Nu este ea de vină că există pe lume un om ca tine.

Faze de genul ăsta mă fac să-mi fie rușine că facem parte din aceeași specie.

Te-ai gândit că tot ce ai făcut la începutul relației sa întors acum împotriva ta?
La început, când ai văzut că ți-ai atins obiectivul ai început să te porți urât cu ea, să îi vorbești urât iar ea tot la tine se întorcea. Astfel de situații se acumulează iar cu timpul relația se destramă, mai ales dacă apare și gelozia.
Nu cred că mai poți face ceva în privința asta.
Lasă timpul să treacă și mergi mai departe.
Data viitoare gândește-te bine ce faci, uneori totul se întoarce împotriva ta.

Raspunsul problemei tale e chiar in povestea ta.
La cat de perseverenta a fost sa fie cu tine, la fel va fi si sa nu mai fie. Daca chiar o vrei trebuie sa ai mai multa rabdare decat ea. Nu te-a blocat inca si o poti sune, inca nu ti-a dat interzis total sa o vezi, discuta cu tine, chiar daca doar maraie, pentru moment, stai chiar bine avand in vedere circumstantele.
Deocamdata isi sarbatoreste "victoria". Cand statea ea pe la usa ta si se ruga de tine, aveai 1-0, pe care l-ai pastrat chiar daca ai acceptat-o ca iubita intr-un final. Acum vrea si ea sa egaleze, daca nu chiar sa faca 2-1. Te-a prins la inghesuiala si profita. Sa nu crezi ca a uitat vreodata orele petrecute la usa ta. Acum e randul tau.
Totul tine de rabdarea ta. Daca o ai, exista sanse mari sa va reuniti. Dar asta nu inseamna ca pentru totdeauna. Cel mai probabil vor mai urma sincope grave. Oricum, nu mai avea atitudinea asta de "Grivei", fii putin mai rezervat in milogeala. Daca va impacati pe atitudinea asta a ta umila va fi o relatie dezechilibrata care mai devreme sau mai tarziu te va face sa rabufnesti si ii mai tragi iar o scatoalca.
Respira, ai rabdare, nu forta lucrurile, dar tine-o cat de cat la curent cu intentiile tale si ai toate sansele cu ea.
Doar ca va dura si posibil sa apara alta intre timp.

Problema la tine e doar obisnuinta. Te ai învățat sa fie acolo orice ar fi. S a creeat o dependenta. E timpul sa te retragi și tu, sa cunoști alta fata, căci fata aceasta nu poate sa stea cu tine din mila dacă nu mai simte nimic. În relație dacă sunt certuri, neînțelegeri, sau bătăi, sentimentele se duc, și nu mai poți sa le întorci. S a încheiat un capitol, e timpul sa ți vezi și tu de viata, și sa mergi înainte. Insistatul asta nu o aduce înapoi. Dincontra, mai mult o va îndepărta, și va simți dispreț sau mila. Insistatul exagerat începe sa semene cu o hartuire.

Fata ta n-a plecat din dragoste de ***, ci din cauza faptelor tale. Așa ca nu mai spera; nu exista a doua sansa pentru așa ceva!

De ce poate fi dezinteresata? Ca a facut diferenta intre un comportament normal si unul neadecvat (certuri, injurii). S-a saturat si i s-a luat de persoana ta. Nu are rost sa zic de acea palma... O palma nu te face barbat si in niciun caz nu iti aduce tie, increderea in tine, increderea ca ea nu te va parasi.
De ce speri? O vezi ca pe un obiect personal si te-ai obisnuit asa. Numai daca ea are o personalitate dependenta se intoarce la tine.
Observ ca regreti. Vei sti cum sa te comporti cu viitoarea iubita. Si la varsta ta chiar e de preferat sa fii matur.
Deja ai obsesie pentru ea. Mergi la un psihoterapeut/psiholog specialist in relatiile de cuplu, ca nu e rusine. Pare ca ai ganduri neclare, asa ca mergi si cere ajutor specializat.
Oricum, urat din partea ta sa te comporti astfel...dar e timp sa fii un om mai bun.

Esti o persoana oribila. Nu crezi ca e timpul sa cresti? Ti-ai batut joc de ea dupa cum ai dorit, apoi cand in sfarsit a renuntat la tine, tu o faci pe victima. Te compatimesc la maxim, sincer. Fii barbat odata in viata, nu o fa pe victima, pentru ca toata existenta ta se limiteaza la cersitul atentiei. Daca spui ca tii la ea, atunci las-o in pace, sa aiba o viata decenta, ceva ce nu i-ai putea da niciodata. Iar tu o vei cauta pe ea in fiecare persoana si nu o vei mai intalni niciodata, ai pierdut unica sansa. Singur te-ai distrus, acum poti sa iti plangi de mila.

Eu una am citit tot si nu pot decat sa o felicit pe fata aia.E cumva sluga ta sa iti accepte toate injuriile, toti nervii si sa o mai si lovesti?! Sa iti fie rusine.Nici nu inteleg cum mai ai TUPEUL sa astepti sa te ierte cand tu ai lovit-o.Ar trebui sa cauti ajutor la un psiholog ca sa iti revizuiesti comportamentul. Fata a facut foarte bine.S-a desteptat...cam tarziu dar bravo ei ca nu vrea sa mai stea langa un asemenea om ca tine!

Nu ca zici ca a scris Mihai Eminescu Luceafarul

Așa erai tu la început. Ai vrut doar sa te folosești. După ce ai reușit să te culci cu ea nu mai știai cum sa scapi de ea. Nu te mai iubește, și-a dat seama că nu are un viitor alaturi de tine, ca nu poate fi fericită. Doar te-ai folosit de ea și după ți-ai dat seama că o iubești?! Asta voiai la început să scapi de ea, acum a plecat, nu asta ai vrut de la început? Ai primit ce ai vrut! E urât ce ai făcut la începutul relației in care chiar tu nu credeai la început, acum ai primit ce meritai!

Sincer, aș începe o discuție face to face cu tine prin a-ți întoarce "favoarea" pe care i-ai făcut-o ei. Nu te poți numi bărbat dacă lovești o femeie, nici măcar om. Soluția ar fi să te schimbi, să îți pui ordine în viață, să te maturizezi, să nu o mai arzi cu tipe mult sub vârsta ta și cel mai probabil să vezi un psiholog. Atunci, dacă te schimbi, poate o să mai poată vedea ceva în tine.

Stiu ca s-a intors roata stiu asta, si merit asta! Dar asta va intreb dc mai sper dc vreau inca sa lupt chiar daca am fost ce am fost si am ajuns pentru ea altcineva. Pt ca stiu ce vrea si ea la fel, chiar nu se poate daca iti doresti sa repari, sa incerci sa numai faci aceleasi greseli? Ea a stiut ce insemna durerea, acum eu stiu ce insemna durerea. Nu putem invata din asta? Eu vreau, dar ea se pare ca nu...

Va multumesc tuturor pentru raspunsurile sincere. Chiar aseara am vb cu ea, despre tot despre amintiri tot tot. Ea inca tine la mine am observat din cum vorbeste din mimica fetei si efectiv din trairile pe care le avea. Dar raspunsului ei este ca numai vrea relatie si sa nu numai sper, pentru ca numai vrea sa ma vada suferind. Ideea este ca stiu cat de mult am gresit fata de ea, EU regret cel mai mult ceea ce am facut, eu sunt vinovatul. O sa incerc sa i ofer ceea ce isi doreste! Este greu pentru mine dar nici eu numai vreau sa sufar si sa simt vinovatie! Efectiv in aceasta relatie pe care am avut o au fost de toate si bune si rele si suisuri si coborasuri si nervi dar si iubire, dar imi este atat de greu sa las amintirile in urma indiferend cum au fost ele. Dar promit fata de mine, si o sa incerc sa ma iert! Fiti oamenii buni ca nenorociti sunt destui. off. Numai bine.