Salutare tuturor! Sunt indragostit de o fata dar mi-e frica sa abordez! Haideti in primul rand sa va explic in mare parte cum sta treaba, si sa intelegeti mai bine ce vreau sa spun! (Imi cer scuze daca nu explic prea bine).
Cam acum 5 ani, sora mea mai mare a cunoscut un baiat de religie penticostala (mentionez ca toata familia mea era de religie ortodoxa pe atunci), parintii mei nu i-au dat voie sa se vada cu acel baiat dar intr-un final nu mai aveau ce sa le faca. Sora mea sa botezat si s-a casatorit cu baiatul in august 2014!
Mama mea a inceput sa mearga la biserica, pentru ca a simtit o atragere in ziua in care a avut loc nunta si trebuia sa fie prezenta acolo in momentul respectiv! Dupa a mai mers, nu foarte des si a inceput sa se aproprie foarte mult de Dumnezeu! Ca sa nu lungesc prea mult vorba si sa ajung la subiectul despre care ar trebui sa vorbesc, sa botezat si mama mea intr-un final, iar tatal meu inca e pe drumul lui!
De dinainte sa fie mama botezata, se tot ruga de mine sa vin si eu cu ea, intr-un final am acceptat! Nu mergeam foarte des, fata de ea, plus ca tatal meu tot nu avea o parere prea buna despre pocaiti! Nici eu nu aveam pe atunci, dar acum ca am explicat cate ceva din trecut, ca sa stiti oarecum motivul cum am ajuns aici, a venit momentul sa va spun si cum m-am indragostit de aceasta fata, si de ce inca nu pot intra in vorba cu ea!
Deci, la sfarsit de anul 2015, undeva prin decembrie, am venit cu mama mea la biserica, nu era inca botezata!
Eu aveam alte ganduri, am venit doar sa nu stau singur acasa, pot sa zic ca chiar si de plictiseala!
(Mentionez ca am mai fost la biserica destul de mult in anul 2015, insa nu aveam nici credinta, cand vorbea mama mea de Dumnezeu, ma bufnea rasul) Dar in acea seara, a fost putin diferit! Am observat printre grupul de tineri, o fata care de la prima vedere, am spus in gandul meu, chiar mi-as dori o asa iubita! (Imi cer scuze ca am uitat sa imi scriu varsta, am 17 ani, implinisem 16 ani pe atunci in noiembrie, mai sunt 9 luni pana implinesc 18 ani, dar sa revenim unde am ramas). Fata pe care am observat-o, nu imi amintesc sa o fii vazut vreodata, desi locuieste in acelasi sat in care locuiesc si eu! In fine, am tot venit si am tot privit-o si deja incepeam sa o plac. La zilele de evanghelizare, asta era deja in 2016, chiar simteam ca o plac chiar mult, incepeam deja sa ma interesez, cine este, cum o cheama, unde locuieste, etc.
Nu mi-am dat seama ca fix prin ianuarie 2016 m-am imprietenit cu ea pe Facebook! In fine, am inceput sa strang multe detalii despre ea, am aflat cum o cheama, unde locuieste, cati ani are, parintii, fratii, etc.
In fiecare seara, sarutam o poza cu ea, si adormeam cu ea in gand!
Cred ca a venit momentul sa va spun si de ce nu am intrat in vorba cu ea.
Eu fiind o persoana mai timida, mai retrasa, nu ma gandeam sa vorbesc prea curand cu ea, cu toate ca imi placea tot mai mult!
Plus ca nu fac parte din religia ei, nu am crezut ca o sa am vreo sansa cu ea!
In iulie sau august, imi cer scuze dar nu mai stiu exact, a avut loc la biserica botezul, unde sa botezat si mama mea. Eu in continuare, cand ma aflam acolo o priveam doar pe ea, dar cu grija ca sa nu ma observe cineva, si sa isi dea seama!
Culmea, ca era si in scoala generala cu mine si eu habar nu aveam! Fata e cuminte, obisnuia sa stea mai mult in clasa, si nu imi amintesc sa o fii vazut pe atunci. Cand am terminat clasa a8a, ea mai avea un an si termina la fel, si urma liceul! Eu nu am mers mai departe, fiind mai visator atunci, s-a intamplat sa raman doar cu 8 clase! Desi acum imi pare rau, pentru ca aveam mai multe sanse sa ma imprietenesc cu ea, si imi pare rau si faptul ca nu am un liceu facut! Parintii nu sau prea impotrivit pentru ca nu aveau ce sa mai imi faca! Pot sa zic ca eram putin vagabont, mai si trageam cu sticla uneori, cu cativa amici, nu fumam!
Ok, cred ca iar m-am lungit prea mult, deci de aceea imi este frica sa vorbesc cu ea, pentru ca nu am o viata prea stralucita!
Plangeam des seara din cauza acestor motive, dar in prima seara de craciun a fost diferit!
M-am descurajat foarte mult, faptul ca nici nu prea am prieteni, si obisnuiam sa umblu doar cu baieti oarecum bagabonti, care cand m-am desteptat am renuntat la ei, asa ca un prieten adevarat nu am! Nu consider pe nimeni, deoarece multi cu care am stat au fost doar pe interes, si sau folosit de mine!
Aveam ganduri de sinucidere, spuneam ca nu o sa fiu nici-o data cu aceasta fata, am inceput sa plang, descurajat total, spuneam ca sunt un nimeni, un nimic. la fel cum obisnuia sa imi spuna propril tata, pentru ca nici-o data nu a fost mandru de mine, nu ma sustinut nici-o data, deci practic nu a existat comunicare intre tata - fiu! Am plans foarte mult, confuz si descurajat, iar in aceea seara, am strigat cu adevarat pentru prima data catre Domnul! Si am spus sa faca ce vrea cu mine, dar sa nu ma mai simt asa, eram complet confuz, nu mai stiam ce sa fac, ce sa cred, m-i s-au adunat prea multe pe cap! Dimineata a fost biserica, asa ca m-am dus si eu, am inceput sa ma rog asa cum stiam, la final toti cei care au fost la colindat in seara de ajun sau strans in grup si au cantat! Chiar drept cu mine statea fata de care eram indragostit, simteam o atragere enorma, mai putin si plangem! Cand am ajuns acasa (a doua zi de craciun) cam suparat, trist, ingandurat!
Asa am fost toata ziua, seara ora 23:00, am lasat telefonul, totul de o parte si m-am pus pe genunghi pentru prima oara, si cand spun "prima oara" ma refer la credinta si sinceritate! Ma rugam si plangeam in acelasi timp, cel mai mult m-am rugat pentru fata pe care o iubesc! Da! Atunci, mi-am dat seama cu adevarat ca o iubesc, si de atunci pana in prezent ma rog in fiecare seara, si cred in El cu adevarat, si pot sa zic ca simt ca viata mea se schimba incetul cu incetul!
Nu ma mai simt descurajat, insa nu am vorbit inca cu aceasta fata!
Am inceput sa renunt, la multe lucruri, de fapt la tot ce m-i se pare ca pacatuiesc, si nu doar ca m-am gandit ci vreau sa ma botez, atunci cand ma simt pregatit si ca am renuntat in totalitate la lucrurile, obiceiurile, si orice altceva care imi spurca viata!
Vreau sa spun ca prin aceasta fata am inceput sa-L cunosc pe Dumnezeu, si ma bucur ca simt ca viata mea incepe sa prinda roade!
Pe ea o iubesc, mai mult ca orice, insa inca nu am puterea sa vorbesc cu ea, o privesc mult la biserica, si am observat ca de un timp si ea ma priveste la fel! Cand eu privesc de exemplu in jos, ea ma priveste cu o privire fixa, cand ma intorc la ea, isi trage privirea in alta parte! Ce credeti, oare ma place? (Mentionez ca eu stau jos la barbati, nu in locul unde e grupul de tineri, daca nu m-am facut inteles)
Seara dupa ce ma rog, evident ca mai stau si plang, pentru ca simt o dragoste enorma fata de ea, si stiu ca nu sunt langa ea, si mai ales ca stiu, ca ea nu stie ceea ce simt!
Însa cred ca candva o sa reusesc sa ii spun ceea ce simt, si ca si ea o sa tina la mine la fel de mult cum tin eu la ea.
Sunt sigur, ca Dumnezeu mi-a pregatit asta, si nu e o chestiune de timp, imi vad viitorul langa ea, dar problema este ca mai am si nelamuriri!
Îmi cer scuze ca am lungit prea mult, nu vreau sa fiu bagat in seama sau sa ma simt important, pur si simplu am simtit sa scriu asta aici! Imi cer scuze daca sunt greseli gramaticale!
Sper ca poate imi puteti da niste sfaturi, si imi mai cer scuze daca nu am explicat prea bine ce am spus mai sus! Mulțumesc tututor, ca v-ati acordat din timp sa cititi tot ce am scris aici! Pace tuturor!

Pentru a răspunde la o întrebare trebuie să ai cont pe TPU.ro

Logare cu email şi parolă

Creare de cont nou

Logare cu Facebook