Eu am văzut mai multi băietei suferinzi. În fine, nu aș putea vorbi în numele cuiva. Dacă mă întrebi pe mine, eu nu sufăr. Am avut câteva episoade sub 20 de ani pe această temă, însă m-am vindecat.
Din punctul meu de vedere tine de maturizare. Este absolut normal să suferim la început. Neavând experientă, o dată cu primul atașament/sentimente fată de o persoană, ne descoperim totodată și pe noi. Ne facem o imagine greșită asupra unei relatii, ne raportăm la iubirile perfecte din filme și pe urmă ne dăm seama că diferă de realitatea noastră. Complexe, frustrări, gelozii ajung să ne invadeze psihicul. Asta și pentru că nu reușim să separăm partea emotională de cea ratională.
Ne încărcăm cu toate aceste energii negative până în momentul în care învatam să ne controlăm și să conștientizăm ce este mai important pentru noi, ce anume ne face de fapt fericiti.
Da,exista si multi baieti, probabil la fel de multi ca si fete de genu, dar suferinta nu cred ca e la fel de mare la ei astfel incat sa o exteriorizeze, prefera sa o discute cu foarte putini oameni intr-un cadru cat mai restrans
Asta este și motivul pentru care am "asistat" la n discutii publicate de către aceștia pe tema frustrări, trădat în dragoste.
Băieței suferinzi? Îți dai seama că trebuie să fi femeia perfecta daca ai standarde atât de ridicate.
În primul rând n-am sugerat vreun standard. M-am raportat la partea baietilor care își plâng de milă din prisma complexelor emotionale. Că tot era vorba de femei. Deci, nu doar fetele fac asta.
Îmi dau seama că nu sunt "femeia perfectă", însă pentru mine, putin contează acest aspect. Oricum, această perfectiune nu este una universală, așa încât devină inutilă abordarea.
S-ar putea ca nici ele sa nu-ti poata explica, o sa zica ca le doare si atat, si ca doar pe ala il plac.
Vorbesti din afara situatiei fara sa stii ce simt ele si de ce, tocmai ca am studiat fenomenul de multe, o sa explic.
Tu zici foarte bine, asa ar trebui sa faca in mod normal, dar nu merge.
Deci cand te indragostesti, ti se pune pata pe anume barbat sau femeie (ca si barbatii sunt la fel daca-s la fel de indragostiti), nu mai vezi pe altcineva, nu merge "nu mai sunt barbati asa si asa?", mai sunt, dar tu ai casunat pe ala.
Si a casunat fara sa vrea! Nu poti controla asta, simti niste trairi intense si te sparge.
Si cand acela sau aceea te paraseste, te doare de nu mai poti.
Si prin vaicareala se descarca, e mult mai bine decat sa tina ascuns.
Dupa un timp cand trece treaba, vezi si poti alege dintre altii.
Si tu daca ai fi in situatie, ai face la fel, cand te indragostesti se blocheaza modulul ala care te face sa gandesti logic, si sa simti aliniat cu gandirea logica.
Cand vede un barbat frumusel, natura stia ca ala e masculin si e bun pentru perpetuare (dupa conditiile din trecutul indepartat, ca n-am evoluat aici), si BUM, ca sa te oblige cumva sa te cuplezi cu ala, apare indragosteala.
Cam asta este, e nasol din pacate. Eu gandesc ca si tine "ce a casunat ma pe ala?", dar din pacate nu e asa simplu.
S-ar putea corecta asta dar nu s-a pus inca problema, cand te paraseste sa nu te mai doara, urcand neusotransmitatorii care pica si care-ti provoaca suferinta aia, endorfine, serotonina si dopamina asa in mare. Exista si acum aceasta posibilitate, chiar vreau sa discut cu un medic pe tema asta.
Salutare! Fete care nu au nimic in cap (in special cele care o fac de fata cu tine in relatie), care nu au o viziune logica si sunt ancorate de trecut, fete care traiesc DOAR in trecut. Nu ai frate ce sa le ceri, decat sa stai si sa le admiri nebunia, asta este singura chestie pe care o poti face.
Nu prea vad cum se leaga subiectul cu Nice Guys, scuze
Din momentul in care o fata incepe sa-ti povesteasca despre fostul, mai exact sa se planga tie sau altuia despre cat de aiurea este acel fost iubit al ei(desi ea l-a ales), din acel moment esti in categoria Nice Guy. Un nice guy va auzi tot si toate despre fostul ei, dar nu va primi niciodata ce a primit fostul ei (relatie, sex, interes). Dupa ce se plange tie, revine frumos la fostul. Tu ca Nice Guy deservesti doar o singura functie pentru acea fata: Tampon Emotional. Incerci sa o convingi cum oricare alt individ(inclusiv tu) e mai bun decat fostul, dar ea este setata pe fostul. Aici intram intr-o discutie mult prea ramificata. Vezi ca ai un al 2-lea link de la mine care explica mult mai clar!
Am avut parte de o despartire "ok" in care nimeni nu a gresit cu ceva grav ci el a facut decizia ca cea mai ok varianta ar fi sa terminam relatia, din cauza anumitor factori externi. Desi, decizia asta il facea si pe el sa sufere. Si nu, nu m-a lasat pentru alta sau ceva, e tot singur. Ne-am mai vazut de vreo doua ori si dupa despartire si eram la fel ca atunci cand eram impreuna, sentimentele exista si acum dupa 8 luni de la despartire, sunt convinsa. Depinde acum si ce impact are acea relatie asupra ta, pentru mine a fost prima relatie serioasa si de durata.
Nu toata lumea trece repede peste o persoana pe care a iubit-o cu adevarat. E ca si cum intr-o zi efectiv ti-ar disparea fericirea din fata, si fiecare loc in care mergi o sa iti aminteasca de un moment cand ai fost acolo cu acea persoana. Nu stiu cati dintre voi ma inteleg sau cati dintre voi ati avut despartiri oarecum de comun acord si in care inca va respectati cu acea persoana, ca sa va dati seama de durerea care se simte. Alta e cand ai un motiv pentru care sa urasti persoana, te face sa vrei sa uiti. Dar crede-ma, cand ai trait un an sau mai mult de un an, de momente frumoase cu cineva, nu prea vrei sa le uiti. Nu ai de ce sa uiti cele mai misto momente din viata ta.
Timpul le rezolva pe toate, si sincer eu nu am gandit niciodata treaba aia cu, "vai ca nu imi voi gasi pe cineva la fel". Sunt o gramada de persoane mai bune decat cea de dinainte, doar ca e greu sa te obisnuiesti cu altcineva fara ca acel cineva sa fie un fel de "pansament" pentru tine. De multe ori asta se intampla. Am iesit cu persoane, am cunoscut pe cineva, dar resentimente si momente in care imi amintesc si imi vine sa mai plang, inca exista dar sunt tot mai rare in functie de cat timp a trecut.
E normal să "jelești", e chiar ok, dar nu e asta soluția. Dacă o fată plânge mai mult după fostul, nu înseamnă că l-a iubit mai mult decât o alta care se resemnează foarte rapid.
Acum. depinde și de motiv, poate fata chiar a ținut mult la băiat, poate face lucrul acesta, doar pentru "ochii lumii"
Nu poate nimeni să știe ce e cu adevărat în inima unei fete rănite, sau a uneia cu o mască de durere pe față.
Sper că ai înțeles!
Cred ca mintea se agata de amintirile frumoase din trecut, de felul unic in care te-ai simtit in anumite momente. Tine de cum a trait fiecare relatia respectiva.
Apoi apar gandurile de cum ar fi fost daca continua relatia, ca nu o sa mai fie un om cu care sa fie la fel si tot asa. Dar daca gandesti la rece cu siguranta se vor gasi motive pentru care e bine ca s-a terminat.
Problema e ca nu e nimic in capul nostru, da exista alti barbati dar pe noi anume fostul ne-a facut intr-un fel fericite un timp si acum ca nu mai este parca ne-a luat ceva, pot sa iti spun ca mai intii simtim tristete pe urma ura dupa vrem sa ne razbunam apoi il iubim si nu mai vrem sa facem nimic, dar pana la urma ne trece, noi in general nu ii vrem pe cei care sunt usor de obtinut, nu ii vrem pe cei care se chinuie sa fie perfecti nu, noi ii vrem pe acei uneori imposibil de obtinut. Baietii/barbatii care isi dau silinta sa fie cit mai "ok" pentru o fata/femeie, acest lucru de a parea perfect e plictisitor pentru multe dintre noi, atunci cand se chinuie sa vorbeasca perfect uneori e foarte plictisitor dau un exemplu ca un baiat se straduia asa de tare sa nu greseasca cand vorbea cu mine in cit a devenit din nou plictisitor si mi-a spus ca a facut exercitii sportive?, care naibii exercitii sportive ca nu exista asa ceva sunt exercitii fizice dar sportive nu am mai auzit? Deci nu va chinuiti sa fiti cit mai "ok" ca se vede asta si nu e bine.
Dupa ce ne trece dorul (nu vorbesc pentru toate) practic incepem sa vorbim cu alti baieti pe care incercam sai indragostim si dupa sai lasam( suntem rele, din nou nu vorbesc in numele tuturor).
Va mai spun un caz amuzant ( dovada ca nu intelegem multe dintre noi baietii) recent, eram intr-o relatie pana la un momendat imi spune ca il santajeaza o fata si trebuie sa ne despartim? serios? il santajeaza(specific: acel santaj era real nu o minciuna) eu l-am intrebat cu ce il santajeaza si mi-a povestit ca a facut o prostie si daca afla cineva va avea probleme. In primul rind nu inteleg de ce s-a lasat santajat ca fata respectiva nu avea nici o dovada, nu ar fi crezuto nimeni, in al doilea rind ( fata are peste 18 ani) deci el putea optine dovezi ca il santajeaza si sa-i faca plingere la politie (specific:ca il punea sa faca si alte lucruri) cel putin fata aia platea o amenda, da cum frate sa te lasi santajat de o fata care nu avea nimic cu ce sa demonstreze ca nu minte, asta nu am inteles niciodata!
In concluzie fetele si baietii sun doua specimene de oameni total diferite!?
Deci tu daca iesi la un date cu un baiat si este (zic ca este, NU ca incearca) un om cat mai ok, adica arata super bine, vorbeste super frumos, nu se balbaie, se comporta frumos si tot asa, genul ala pe care-l numesti tu,, perfect", cand de fapt baiatul ala in trecut a incercat sa devina cea mai buna varianta a sa, sa evolueze. A realizat ca are defecte si a incercat sa le rezolve, inloc sa fie o putoare si sa foloseasca scuza,, nimeni nu e perfect " sau,, cine o sa ma placa, o s-o faca asa cum sunt" pentru a nu le rezolva.
Descrie-mi si tu profilul unui baiat care nu incearca sa fie perfect, cum ar arata, ca-s curios. Si mai ales ce ar trebui sa faca sa nu fie plictisitor.
In concluzie habar n-ai pe ce lume trăiești.Inceteaza sa mai folosesti pluralul.Nu vorbești decât in numele tau si al restul "femeilor" cu iq de 80.
"pot sa iti spun ca mai intii simtim tristete pe urma ura dupa vrem sa ne razbunam apoi il iubim si nu mai vrem sa facem nimic" Serios? Chiar asta simțim? Mie imi trece cu o cutie de inghetata.
"noi in general nu ii vrem pe cei care sunt usor de obtinut, nu ii vrem pe cei care se chinuie sa fie perfecti nu, noi ii vrem pe acei uneori imposibil de obtinut"Stim, pisi.Stim.Tu nu îl vrei pe tipul de treaba cu ochi de catelus care se oferă sa-ți deschida usa si îți spune ce zambet frumos ai ai, îl vrei pe cel arogant care-si bate joc de tine si le trateaza pe femei ca pe niște cârpe.Pentru ca ăla te face sa te uzi si speri ca ai sa reusesti sa-l faci sa se deschida si să-ți zică ce trecut tumultuos a avut, cum a ajuns el in halul asta de "baiat rău".Si apoi tu îl faci sa devină mai bun si trăiți fericiti cu 2 câini si 3 copii.Stiu ca ce am zis eu e un clișeu, dar exact asta e in capul tau.Si principiul in sine nu e greșit, dar tu ai o viziune complet distorsionată.Da, tipii de treaba care se strofoca sa-ți facă pe plac sunt plictisitori, iar cei "greu de obținut" care-s mai reci si aroganți sunt mult mai atrăgători.De acord.Doar ca trebuie sa știi sa-i alegi si tu nu ai suficienți neuroni pentru asta.Arogant poate fi si un tip inteligent si amuzant, si unul care sparge seminte la colțul blocului.Ghici pe care l-ai alege tu.
I am inteles ideea. Propabil doreste pe cineva compatibil cu ea,nu neaparat perfect sau care incearca sa para perfect. De fapt,pentru multe, a incerca sa fii mereu ok nu e ceva natural. Aia cu ''simtim tristete, dp ura, dp vrem sa ne razbunam, dp iar il iubim'' mai greu sa inteleg, dar depinde de fata acum.
Atunci sunt eu pretentioasa, ok?