Salutare!
Va scriu acest mesaj pentru a va cere ajutorul intr-o situatie verry confusing prin care trec.Sunt anul 2 de facultate si sunt complet debusolata. Anul acesta a fost primul an cand am facut ore fizic, iar acest fapt a condus la cunoasterea cadrelor didactice. Ideea e urmatoarea, am un profesor, in jur de 35 de ani, dar nu pare(initial eu si colegii mei chiar am crezut ca ne este coleg ), de care cred eu ca m-am indragostit. Il vad ca pe un ideal masculin pentru mine, caci inglobeaza in mare ceea ce vreau: experienta, hotarare, inteligența, principii, eleganță, amuzament si restul e necunoscut, oriunde se gasec parti negative. De la inceperea anului nu imi pot lua gandul de la el, este un sentiment care e de prea mult timp in centrul vietii mele si simt cum ma seaca de puteri si nu ma pot concentra indeajuns pe ce am de facut. M-am gandit sa ii scriu pe Facebook ca din ala are , sa am o converstie mai sugubeață.Nu ma astept la dragoste sau la ceva wow, ba din contra, dar macar asa m-as mai linisti. Ce sfat mi-ati putea da?
Eu am disctat in mare si cu mama si stramba din nas, dar ce ma afecteaza mai tare este ca nu ma ia in serios. Ma gandesc ca asta se datorează faptului ca am fost un copil calculat in ceea ce am facut pana acum. In general am avut libertate asupra unor decizii in viata mea.
Ceea ce mi se pare ciudat este ca pana acum nu am mai avut relatii, am vorbit cu baieti, dar nu am simtit ca ma pot apropia asa mult incat sa ii pot numi "iubiti". Ma debusoleaza lumea aceasta in care trăim,  mereu am simtit ca nu ma potrivesc cu generatia mea, sunt foarte putini oameni cu care "rezonez", baieti care au "coloana vertebrală " adica nu se lasa influențați prost de grup sau sunt capabili sa gandeasca altfel sa se opuna anumitor idei, le este teama sa nu fie excluși. Nu cauta sa fie inteligenți sa ia atitudine, sa iasa din zona de confort, asteapta sa fie abordati de fete. Bineinteles ca exista si excepții. Proful, din cate am vazut pana acum este asa cum mi-as dori eu, sunt convinsă ca exista multe probleme si la el. Dar as vrea o experienta de acest gen. Întotdeauna am cautat oameni mai mari ca mine sau oameni de seama mea, de la care am ce sa invat, sa discut cu ei, discutii complexe nu: ce somn imi e, nu vreau sa merg la facultate, nu mai pot sa învăț", sau "ai vazut cu cine s-a combinat X ", sau "ce urata si grasa e fata aia, baiatul ala nu are mașina, cum poti sa stai cu el?! "
Revenind la profesor. Doamne stiu ca nu este etic si nici moral. Stiu ca nu este castorit, m-am tot gandit ca o avea vreo relație, pana la varsta asta poate avea si copil, nu stiu, sunt multe posibilități. Aceasta "iubire" oricum nu se poate înfăptui, astept in speranta ca timpul sa-mi rezolve problema si sa uit sau poate sa apara cineva in viata mea. Aceste ganduri sunt in mare rezumatul a catorva luni bune.
Va multumesc din suflet, daca ati citit tot romanul ăsta, va multumesc chiar daca nu ati facut-o.

Te ai gîndit ca poate profesorul are familie? Este casatorit si poate are si copii, cum ar fi sa afle sotia lui de tine îi strici casnicia pentru o toană de a ta, tu nu stii cum este profesorul in timpul liber nu il cunosti, tu te ai indragostit nebuneste de el ai facut o pasiune pentru el, dar o sa fi dezamagita si deprimata cand profesorul nu i ti va raspunde cu aceleasi sentimente, nu este o idee buna sa i scrii pe Facebook, daca el nu i ti impsrtaseste sentimentele si mai mult te va lasa repetenta la orele lui doar asa ca i ai facut probleme in familie, tu ce varsta ai?

E comuna treaba cu studentele care se indragostesc de profesori, toti profii din universitati care au pana in 40 de ani sunt nu par complet retardati au fane la greu din simplul motiv ca sunt intr-o pozitie de autoritate intelectuala chestie care aparent va uda maxim.

In alta ordine de idei, esti o femeie adulta deci dupa ce termini cu materia pe care o preda respectivul eu zic sa iti iei inima in dinti, mai direct sau indirect. Varianta directa e cu o marturisire si varianta indirecta e sa incerci sa te lipesti in ce proiecte de cercetare are si implica studenti. Dac avrei sa vorbesti cu el e relativ usor, toti profii universitari au program de audiente cu studentii deci doar mergi la birou cand are program de audiente.

Imi pare raus a-ti spun, dar nu este normal sa porti discutii sugubete cu profesorii, fiindca risti sa ti se faca raportare, odata ce dai dovada de lipsa de respect si il harasezi in viata privata.
Este totusi un profesor, nu prietenul sau colegul tau de banca, poarta-i respect si stai la distanta, macar pana termini facultatea si apoi poti fi mai indrazneata.

Cel mai bine ar fi sa te bagi în seamă cu el după ce termini anul în care îți este la modul direct profesor. După aia... ce rău poate să facă un "bună ziua, bem o cafea?"

Da, scrie-i si asa scapi de o grija

Eram soldat aveam 21 de ani si m-am indragostit orbeste de D-na Capitan, o femeie de-o frumusete si eleganta coplesitoare si, ori de cate ori o vedeam tresaream, inima imi batea cu putere pierzandu-ma cu totul in privirea ei. Ceea ce simteam atunci pentru ea, nu am mai simtit niciodata pentru nimeni.Iti spun asta acum, pentru candva cand acest prezent va deveni un ieri indepartat, si care te va urmari zile si nopti chinuindu-ti mintea si sufletul pentru neputinta de a nu fi facut tot ceea ce de fapt ar fi trebuit facut.Ne spunem tot timpul,avem timp.vom gasi un altul de seama nostra,imi va trece,este doar un capriciu al varstei si care usor usor in timp se va estompa. Ceea ce de fapt nu stim, esta ca, exact timp nu avem, si viata se scurge precum nisipul printre degete. Iubirea nu cunoaste bariere si nici reguli de urmat, nu are, varsta si nici nationalitate, iubirea exista si gata.Preceptele morale au impiedicat oamenii sa-si urmeze instictele si glasul inimii, lasandu-ne limitati si controlati de ceilalti si parerile lor.Esti doar tu cu tine insati si nu trebuie sa te lasi influentata nici de mine si nici altul oricare ar fi el.Se intampla uneori in viata sa fim pusi fata in fata cu o iubire aparent imposibila, dar vine un altul di urma ta, si face sa fie posibil ceea ce pentru o lume intreaga parea imposibil, si-atunci intr-adevar vei simti desartaciunea vietii.Ar trebui sa stii ca pentru orice barbat,oricare ar fi el,tamplar, zidar ofiter sau Rege, a fost este si va fi magulitor sa primeasca o declaratie de dragoste din partea unei femei, acum ca-i va raspunde sentimentelor sau nu, depinde si de circumstante care pot di multe.Pentru asta ca doar nebunii viseaza la Regine.Este un simplu profesor, muritor de rand ca mine, ca tine, stranuta si zambeste, poate iubi chiar..Ar trebui sa-l privesti ca pe o persoana simpla si umila cum de fapt ar trebui sa fie, un barbat oarecare, cineva care s-ar putea indragosti de tine la fel de simplu cum ai facut-o si tu.Scrisorile de dragoste au fost si vor ramane cel mai frumos mod de a-ti martusirisi sentimentele, unicul mod in care poti spune ceea ce simti, ce doresti si ce speri fara ca cineva sa te poata intrerupe.Asterne-ti pe o coala de hartie aceste ganduri ale iubirii si indreapta-le inspre el.Numai asa vei fi linistita pentru acel viitor care te asteapta pentru a te macina., cel putin ai facut partea ta, ai incercat, ai indraznit sa iubesti si pentru asta nimeni nu te va putea condamna.Ma gandesc la un tertip, cum sa faci sa nu te deconspiri, si totusi sa banuiasca cine esti. Nu stiu, nu vreau sa te imping sa faci lucruri, ar trebui sa mai discutam putin despre asta.

Stai parcată la locul tău! Asculta pe mama ta.Are cea mai bună intuiție pentru copilul ei. E normal să te îndrăgostești, dar fă-o atât cu inima, dar și cu mintea (conștiința). Cât îți va fi profesor direct, având cursuri cu el, nu este recomandat sa ai o relație. După ce nu îți este profesor direct îl poți aborda la o discuție sinceră despre ceea ce simți pentru el.Problema este să nu profite de naivitatea ta și sentimentele tale și apoi adio. Dacă nu este într-o relație, nu are obligații conjugale îl poți aborda, doar după ce nu îți mai este profesor. Deși cred ca este doar o pasiune pentru el și dacă vei fi înțeleaptă va trece și nu te vei încurca într-o situație delicată. Așteaptă să vezi ce îți rezervă exercițiu de a răbda această ispită sau încercare. Răbdarea e amară ca frunzele unui portocal, dar fructele răbdării sunt dulci.Graba strică treaba! Te îmbrățișez și îți doresc să ai răbdare și înțelepciune.

Va multumesc tuturor pentru raspunsuri! Forte frumos mi-ati scris si ma bucur daca am trezit in voi nostalgia vremurilor si experientelor traite.