Salutare.
Vin cu o problema la voi, mai exact vreau să mi dau seama dacă ceea ce gândesc este corect sau nu.
În urma cu câteva zile eram la scoala, cu prietenul meu. Mă lua usor în brațe in pauze și mi spunea că nu o să renunțe la mine.
În vacanța de iarnă ne certasem cam din orice chestie mică, nu des însă na... Desi nu a renunțat. Miercuri seara am exagerat puțin eu, si din greșeală mi am vărsat nervii pe el. Mi am cerut iertare.
Următoarele zile devenise distant chiar. Îmi spusese că nu mai vede speranța că o să ieșim din certurile astea, ca s-a saturat sa lupte.
L am luat ușor și pe lângă faptul că i am arătat ce am construit oarecum reușisem să l fac să si dea seama de ceea ce alege. Îmi tot repeta ca ii pare rău deși nu spunea un motiv. Mai venea si din senin asta. Într o seara a spus că nu poate să renunțe la mine deși a incercat, totul bine până când în urma cu o zi i am spus să aleagă ce face.
Sa continue să lupte sau să renunțe pentru că ma tratase cu răceală și indiferenta, iar ca fata dacă pui suflet într o relație doare.
A renunțat. Ideea e următoarea, cu o zi înaintea despărțirii o cunoștință mi-a spus că avea momente în care mă privea profund si cu o urmă de părere de rău. Sau zâmbea când eram mai stângace iar când ma uitam la el își întorcea repede privirea. Era puțin suspect mai ales unele replici care mi le dădea. Si ii surprindem privirea oarecum... Plină de grija?!
Sincer, mi se pare ciudat că atunci când îi aduceam argumente clare, ca a spus că nu poate să renunțe si nu stiu ce, schimba ușor placa, devenise forțată schimbarea asta de comportament. Mai ales că îmi tot spunea "mai bine suferim acum decât mai târziu, nu mai vreau să te fac să suferi si nu stiu ce aberații " Mi se pare forțată despărțirea asta, îl cunosc de 4 luni, nu total dar în mare Da ca să mi dau seama că ceva nu prea e în regulă. Menționez că ne am despărțit printr un mesaj " aleg să renunț, îmi pare rău" si am vrut sa mi spună toate cuvintele alea pe care le aruncase in mine fata in fata, uitandu-se în ochii mei. Fiindcă citisem undva ca daca te uiți în ochii unei persoane nu o poți minți. Nu vrea asta.

Deja nu mai pot discuta cu el, dar mă gândesc să cercetez puțin acțiunea lui, pentru ca am impresia ca a luat decizia asta din frica, a fost o relație frumoasă și serioasa. Aseară l am întrebat care a fost exact motivul, fiindcă stiu ca el îmi spusese la inceput că dacă ar fi o despărțire mi ar spune motivul, asta a fost bizar că el tot evita. Începuse că nu mă mai place de mult si a vrut să mă vadă le mine, nu sunt fata pe care o caută deși în urma cu doua saptamani a zis ca e norocos ca ma are?, ca totul se dusese de mult, deși dacă ar fi fost asa mi ar fi spus sau mi ar fi dat de înțeles prin acțiune sau indiferenta.
Ar merita să încerc să aflu ce s-a întâmplat cu el de a devenit așa brusc totul sau să o las moartă încercând să trec peste? Am pus prea mult suflet si speranțe, deși am 16 ani. Nu am făcut nu stiu ce planuri, dar dacă în urma cu ceva zile era foarte ok cu mine si chiar nu îmi dădea de inteles ca se prefăcea, acum spune că e nu mai poate să lupte cu prostiile astea si mai bine renunța.
Nu mă duc la el să încep să îl rog, dar ar trebui să si dea seama că unele cuvinte ce mi le-a spus m au rănit. Ar trebui să fiu mai indiferenta si rece ca să si dea seama? Sau e un caz abandonat ce nu mai merita nimic? Ca atunci când spunea chestii de genul la școală și mă vedea că le înghiteam greu venea la mine si încerca să mă facă să mă înveselesc.
Online nu mai pot face nimic.

Pentru a răspunde la o întrebare trebuie să ai cont pe TPU.ro

Logare cu email şi parolă

Creare de cont nou

Logare cu Facebook