Salutări. Sunt studentă în anul I și sunt împreună cu un student în anul II, de la actorie, căruia am constatat că practic îi place să mă traumatizez psihic. Nu sunt o sinistrată intelectual încât să nu-i înțeleg anumite concepții. Legătura noastră a început acum o lună și câteva săptămâni, când, însușindu-l ca amant, m-am îndrăgostit de el și am renunțat la relația anterioară de doi ani. La rugămințile sale am acceptat să locuim împreună. De atunci parcă trăiesc o improvizație proastă. Am devenit niște romantici, țineam serate de poezii la ora 3 dimineața, discutam pe baza cărților citite, filmelor, pieselor de teatru și filosofie (care e pasiunea mea, de altfel), învățam împreună, toate pe parcursul nopții. Tragedia s-a întrupat acum câteva săptămâni când am realizat de fapt ce înseamnă cu adevărat accesele sale de furie și de nebunie, dar cu care am fost de acord. Ceea ce mă supără și plictisește în același timp sunt plecările sale fără explicație prin toată țara asta. Nu suntem oamenii care să ne trimitem mesaje sau să ne sunăm în timpul zilei, datorită programului încărcat al amândurora. Singurele momente în care mă sună sunt cele care mă anunță că pleacă undeva. O discuție decurge astfel: "Salut, ce faci? Bine, stau. Te-am sunat să-ți spun că plec la București, Cluj, Brăila, și mai știu eu unde și ne vedem mâine, poimâine, luni, nu știu când. Bine, ne vedem atunci." Menționez că nu sunt plecări în cadrul facultății. Momente în care eu rămân singură, timp în care gândesc, iar atunci când o fac nimic bun nu se alege din asta. Acest lucru mi s-a întâmplat din nou astăzi. Am observat că este dezinvolt, dat fiind faptul că întorcându-ne într-o seară de la o zi de naștere din căminul în care eu locuiam, în stare de ebrietate, m-a luat de mână și pe mine și pe tipa cu care și-o trăgea înainte. M-am simțit ca în acel "ménage à trois" din filmul "Les chansons d'amour", mai lipsea doar cântecul. Nu am spus nimic. Ajungând acasă însă și-a vărsat toată furia pe mine pentru accesele de plâns pe care le-am avut și nu i-am reproșat nimic nici a doua zi. Cu toate că am vrut să plec, am înăbușit acel gând și am rămas. Din seara aceea nu ne-am mai vorbit ca înainte, am păstrat (eu, în special) distanță și tăcere, nu de teamă, ci pentru că nu am mai găsit plăcere să-i vorbesc. La momentul de față, locuim împreună și facem totul separat, nu mai mergem la teatru împreună, nu ne mai întoarcem acasă împreună, singurul lucru care a rămas neschimbat e faptul că dormim împreună. Iar acum urmează celebra întrebare clișeică. Cum ar trebui să mă comport, având în vedere că orice conversație cu el se sfârșește prin sofisme (cred că vorbește cu mai mult sofism ca o femeie) și un act de dramă incontrolabil al său.

Bine ai venit în lumea reală!
Uită-i pe cei din jurul tău care trăiesc în lumea lor drăguță și finită, și fă-te confortabilă alături de noi, restul „victimelor" vieții.
Ia loc, în stânga ai un pahar cu apă, iar în dreapta un carnețel și un pix.

Baftă și spor la viață!

Sa stii ca am mai intalnit acest comportament la actori...parca nu mai fac diferenta intre viata de zi cu zi si scena. Poti sa mai ramai o vreme,insa fii constienta ca asa ceva nu poate reprezenta ceva de durata,si poate nici nu trebuie, sunteti abia la facultate, perioada de experimentari.El are anumite frustrari pe care si le varsa pe tine. Daca vrei sa mai stai cu el, nu il lua in serios, pentru ca nu o vei scoate la capat nici cum si doar te distrugi psihic.

Parcă citesc "Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război".

Ar trebui să faci bagajul și să ieși pe versurile lui Topârceanu:
„Rămâi sănătoasă cucoană (mă rog, aici ar merge CONAȘULE)
Eu-mi iau geamantanul și plec!"

Sunteti ciudati amandoi.
Cred ca intelepciunea si sofismul absolut tin de bunul simt si de respectul fata de celalalt. Daca tie-ti convine sa fii umilita si părăsită in propria locuinta, deja o dai in stoicism.

Daca as fi in locul tau l-as lua de mana si i-as spune sa-mi acorde cateva secunde. Discuta cu el despre plecarile misterioase si comportamentul coleric al lui. Abordeaza-l cu cuvinte blande, nu isca o cearta din aceasta discuta. Intreaba-l daca mai simte ceva pentru tine sau daca e cazul sa o luati pe drumuri diferite. Atunci cand nu mai simti ca esti iubita si din contra, te simti jignita si inutila, trebuie sa parasesti persoana care nu te apreciaza. Daca el nu mai simte ceva? Sau daca a vrut doar sa te pacaleasca? Atunci cand o femeie isi pune increderea intr-un barbat trebuie sa fie foarte sigura pe ceea ce face. Incearca sa discuti cu el si daca nu vrea si devine iar agresiv din punct de vedere al limbajului, spune-i pur si simplu "S-a terminat, adio!" Viata merge mai departe indiferent de ce se intampla. Chiar daca vrem sa schimbam ceva, nu putem si tot ce trebuie sa facem este sa asteptam acea persoana care ne-a fost destinata noua. Viata ne pune la multe incercari si de cele mai multe ori extrem de dureroase. Sper sa treci cu bine prin asta!

Buna!

Am aparut si eu cam tarziu pe aici.
Nu o sa spun prea multe. Vrei o parere sincera? Tipul asta e un fel de Nurofen. Te-a ajutat pe moment, dar excesul dauneaza. Move on. Nu e nici primul, nici ultimul.
Alege doar ce iti face tie bine, caci daca te-as pune sa iti faci rau, nu ai face-o.

Deci, move on.

O zi bunuta!

Buna, din ce imi spui tu mi se pare ca are o problema de a detine controlul, in viata sa, care este o piesa de teatru, regiza de el, incercand sa improvizeze continuu in fuctie de situatie, dar cu disperarea sa ajunga la un apogeu nestiut de nimeni. Adica nu are un tel in viata, o organizare, sa stie exact ce doreste de la viata si de la partenerul de viata. Nimic nu este intamplator. Posibil ca nici tu inca nu ai gasit pe cine trebuia, sau nu stii exact ce vrei de la partener si ai trait viata, intalnind tot felul de oameni, in ideea ca cel potrivit va veni si pentru tine. Aceasta este o lectie de la viata, sa stii exact ce anume vrei si ce nu vrei de la un barbat. Intrebarea mea este de ce mai stai cu el? Obisnuita, cel mai probabil, dar daca ajungi intr-un punct in care suferi, sau iti este rau, sau pur si simplu nu te simti in largul tau, de ce mai stai in acel loc? Fiecare om este un lift pentru fiecare prieten, ori il trage in sus ori il trage in jos. Pe tine aceasta relatie te ajuta? Dar acest om, te-a ajutat cu ceva, te-a ridicat la un nivel superior (intelectual sau spiritual)? Ce ai invat de la el? Viata de noapte ti se pare sanatoasa? Daca te simti traumatizata de ce mai stai? Sincer am inteles situatia ta, problema, dar nu stiu care e intrebarea ta fara raspuns? Ce cauti? Cu ce sa te ajut?

Eu consider ca esti o tipa de gasca daca ai inabusit aceea seara si ai mers inainte fara probleme, insa trebuie sa ai o discutie serioasa cu el despre viitorul acestei relatii lasa-l si pe el sa aleaga, din ce ai scris mai sus reiese ca tu iti doresti sa continui aceasta relatie dar totusi ai nevoie si de acceptul lui. Cat despre acele plecari crezi ca sunt de obligatie sau de placere?

Mulțumesc pentru răspunsuri, l-am părăsit. Mâine la 6 dimineața ne vom întâlni în gară să-i înapoiez cheile de la apartament, având în vedere că atunci se întoarce. Vom vedea atunci cine joacă mai bine în viața reală.

Deci omul e retard, lasa-l

Salut, am citit povestea ta, si cel mai sanatos pentru amandoi cred ca e sa va despartiti. stiu, suna dur. sunt sigura ca il iubesti. dar cand nu mai merge eu de obicei nu fortez. o despartire e mereu un nou inceput. sper sa te ajute sfatul meu.