Diagnosticarea candidozei
Este foarte importantă identificarea speciei de Candida care a produs infecția, pentru că în funcție de acest lucru se poate recomanda, mai departe, tratamentul adecvat. De exemplu, Candida albicans răspunde bine la azoli, în vreme ce alte specii, cum sunt Candida glabrata și Candida krusei sunt rezistente la acest antifungic. Identificarea tipului de ciupercă ce a generat infecția este esențială și pentru a putea preveni recurența acesteia.
Medicul va dori să știe detalii despre istoricul tău medical, ce dietă ții, dacă ai luat sau nu antibiotice recent, dacă folosești medicamente care ți-ar putea slăbi sistemul imunitar. Dacă specialistul suspectează o candidoză cutanată, este important să-i spui ce produse pentru îngrijirea pielii folosești și în ce condiții te-ai expus la umiditate excesivă.
De obicei, examinarea fizică este suficientă pentru a diagnostica infecția de la nivelul cavității bucale, al pielii sau al zonei genitale. Cu toate acestea, este posibil ca medicul să recomande analize și teste suplimentare, pentru un diagnostic precis.
Pentru diagnosticarea corectă a candidozei, pot fi recomandate, printre altele, următoarele tipuri de analize și teste, care pot fi însoțite, după caz, de antibiogramă sau antifungigramă:
examen bacteriologic - se recoltează înainte de prima urină de dimineață; este analizată secreția uretrală sau vaginală (candidoza vaginală sau genitală);
cultura de secretie uretrală sau vaginală - se recoltează tot înainte de prima urină de dimineață (candidoza vaginală sau genitală);
biopsia - medicul prelevează țesut și îl trimite la un laborator specializat pentru analiză;
endoscopie - în cazul candidozei esofagiene, de exemplu, medicul poate indica și efectuarea unei endoscopii, pentru a face o biopsie;
analize de sânge și alte proceduri - în cazul în care medicul suspectează alte boli care cresc riscul de infecție fungică.
Tratamentul candidozei
După stabilirea diagnosticului, medicul specialist poate recomanda diferite scheme de tratament care pot include antifungice:
topice - creme, geluri care se aplică local, direct pe piele;
orale - capsule, tablete sau lichide care se administrează oral;
intravenoase- de obicei, administrate în spital;
intravaginale - ovule introduse în vagin (candidoza vaginală).
Aceste medicamente au efecte, în principiu, în două direcții:
ucid celulele fungice - de exemplu, acționând asupra unei substanțe din peretele celulelor (ergosterol), ceea ce duce la moartea acestora;
inhibă dezvoltarea celulelor fungice și reproducerea acestora.
Potrivit National Institute of Health din Statele Unite, există o gamă largă de antibiotice antifungice clasificate după modul în care acționează. Astfel, în tratamentul candidozei, pot fi recomandate, printre altele, următoarele tipuri de antifungice:
azoli - de exemplu: clotrimazol, fluconazol, voriconazol, itraconazol, ketoconazol; inhibă dezvoltarea celulelor ciupercii, acționând asupra biosintezei ergosterolului, care asigură integritatea peretelui celular;
alilamine - de exemplu: naftifina, terbinafina; inhibitori ai biosintezei ergosterolului;
poliene - de exemplu: amfotericina B, nistatina, natamicina; spre deosebire de azoli, care sunt inhibitori, polienele ucid celulele fungice;
echinocandine - de exemplu: caspofungin, micafungin; inhibă sinteza peretelui celular, acționând asupra unei proteine prezente în celulele fungice (glucan);
5-Fluorocitozina - folosită pentru tratamentul candidozelor și al criptococozelor; are efect toxic asupra celulelor fungice.
În funcție de tipul candidozei, gravitatea formei dezvoltate și recurența infecțiilor, medicul poate recomanda:
terapie de scurtă durată - tratament local, creme, unguente, timp de 3-7 zile;
medicație orală în doze unice sau multiple;
medicație orală administrată concomitent cu folosirea unguentelor, timp de 3-7 zile;
terapie pe termen lung - în cazul infecțiilor severe și recurente - medicație antifungică timp de 14 zile, după care o dată pe săptămână, timp de 6 luni.
liliana77any întreabă: