Wow,nici nu iti poti da seama cat de tare m-am regasit in tot ceea ce ai scris...a trecut atat de mult timp de cand ne-am despartit,au trecut atatea luni de cand nu l-am mai vazut,e atat de departe de mine,atat fizic cat si moral,si cu toate astea stiu ca il voi iubi mereu doar pe el, insa mai stiu si ca nu vom mai fi niciodata ceea ce am fost candva .Ce aiurea si ciudata poate fi viata cateodata, dar asta e trebuie sa mergem mai departe...
Cu ce te incalzeste/ajuta sa postezi ditamai romanul, mai ales ca pe aici cotrobaie d-astia fara imaginatie care iti vor fura "opera"?
inteleg ca suferinta in dragoste amplifica inspiratia artistica, dar tine-ti-le pentru voi, oameni buni.
Doamne mai lasat fara cuvinte, ce senimente profunde...cata iubire pentru "nimeni", ar trebui sa se simta persoana cea mai fericita si bogata din lume, dar din pacate nu e consient de ceea ce a pierdut...o sa vina un moment cand o sa regrete amarnic pentru ca nu a stiut sa te aprecieze.