Nu-ti spun decit ca te admir. Din moment ce nu s-a mai putut, bine ca nu ai lasat calvarul sa continue. Poate schimbarea va fi de bun augur, dar asta numai timpul poate dovedi. Important e ca nu te lasi descurajata de greutatile vietii si mergi mai departe. Problema cu parintii, este lipsita de sens. Este viata ta si daca tu simti ca ceva este bine, tine cont de sentimentele tale, nu de gura celor care nici nu stiu despre ce vorbesc.
Eu spun sa nu iti fie frica de viitor, cu siguranta iti va fi mult mai bine singura, decat langa un om care nu te apreciaza.Nu trebuie sa iti fie frica de reactia mamei tale, sunt convinsa ca te va intelege, in fond este mama ta, iti vrea binele. O sa inteleaga si ea ca varsta nu conteaza, sunt convinsa ca un barbat matur este capabil de o iubire totala si reuseste sa stabileasca prioritati si limite in viata de cuplu mult mai bine decat o face sotul tau.Copilul va fi fericit alaturi de tine, ii transmiti starea ta, daca tie iti este bine, ii va fi si lui.Fii curajoasa, meriti sa fii fericita si iubita.
@bro, tu mereu gasesti cuvintele potrivite in asemenea situatii, am zambit citind intrebarea si apoi, randurile tale.
Bravo tie ca ai avut taria de a lasa in urma cei 7 ani de relatie.
Esti tanara, ai o viata inainte...nu te lasa oprita in drum de ceea ce ar crede sau ar spune alte persoane, fie ele chiar si parte din familie.
lasa relatia cu acel coleg sa evolueze de la sine, sa va cunoasteti si sa va apropiati, si cum ai zis tu..sa nu stie cei dela servici, deoarece o relatie in care nu isi baga altii nasul e mult mai solida si mai frumoasa.
inca odata felicitari ca ai avut curajul sa iti iei viata de la capat...multe femei nu fac asta, iar apoi regreta toata viata.
Va multumesc la toti pentru sfat. Imi face placere sa stiu ca sunt si altii alaturi de mine. Va multumesc din suflet.