5 octombrie:
Astăzi a început prima mea zi de viaţă. Părinţii mei încă nu ştiu, dar eu deja exist. Şi voi fi fetiţă. Voi avea părul blond şi ochii albaştri. Deja este stabilit aproape totul, chiar şi faptul că voi iubi florile.
19 octombrie:
Unii susţin că încă nu sunt o persoană reală, că numai mama există. Dar eu sunt o persoană reală, tot aşa cum o firimitură de pâine este totuşi pâine adevărată. Mama există. La fel şi eu.
23 octombrie:
Acum tocmai a început să mi se deschidă guriţa. Gândiţi-vă, peste aproximativ un an de zile voi râde, iar mai târziu voi vorbi. Ştiu care va fi primul cuvânt pe care-l voi spune: MAMA.
25 octombrie:
Azi a început să-mi bată inima de una singură. De acum încolo ea va bate încetişor pentru tot restul vieţii, fără ca vreodată să se oprească pentru a se odihni! Iar după mulţi ani va obosi. Se va opri şi după aceea voi muri.
2 noiembrie:
Cresc câte puţin în fiecare zi. Încep să mi se formeze mâinile şi picioarele. Dar trebuie să mai aştept mult timp până când aceste picioruşe mă vor înălţa spre braţele mamei şi până când aceste mânuţe vor putea culege flori şi îl vor putea îmbrăţişa pe tata.
12 noiembrie:
La mâini încep să mi se formeze degeţelele. Aşa mici cum sunt, sunt de-a dreptul caraghioase! Cu ele voi putea mângâia părul mamei.
20 noiembrie:
Abia astăzi doctorul i-a spus mamei că eu exist aici, sub inima ei. Oh, cât de fericită trebuie să fie! Eşti fericită, mami?
25 noiembrie:
Mami şi tati probabil că se gândesc ce nume să-mi pună. Dar ei nici măcar nu ştiu că sunt fetiţă. Vreau să mă cheme Kathy. Doar sunt mare deja.
10 decembrie:
Îmi creşte părul. Este moale, strălucitor şi mătăsos. Mă întreb cum este oare părul mamei?
13 decembrie:
Acum aproape că pot să văd. În jurul meu este întuneric. Când mami mă va scoate în lume, în jur vor fi pretutindeni soare şi flori. Dar, mai mult decât orice, vreau s-o văd pe mami. Cum arăţi, mami?
24 decembrie:
Oare mami aude ticăitul inimii mele? Unii copii vin pe lume puţin bolnavi. Inima mea însă este puternică şi sănătoasă. Bate întruna: tic-tac, tic-tac. Mami, vei avea o fetiţă sănătoasă!
28 decembrie:
Astăzi mama mea m-a ucis.
Nu, nu este posibil sa faci avort la doua saptamani. Fatul e prea mic si e greu de "sfaramat", de "rupt in bucati", asa cum se face la avort. Ti se poate perfora uterul in incercarea asta. Va trebui sa astepti sa ai macar 4 saptamani de sarcina, desi optime este intre 7 si 10 saptamani. Nu ai de ales, daca nu poti sa faci intreruperea atunci, vei duce sarcina la bun sfarsit si vei naste copilasul.
De unde esti? eu am avut 3 spre 4 si mi-a facut...trim un msg si sp de unde esti :*
Buna.si eu sunt insarcinata in 3 saptamani si nu pot sa fac inca intrerupere ca e prea devreme trebuie sa mai astept o saptamana macar asa mi.au zis medici. tu ai doua saptamani, trebuie sa mai astepti, nu poti sa faci nimic.eu nu vroiam sa fac intrerupere dar nu am incotro pentru ca nu am posibilitate sa i ofer tot ce trebuie.am 21 de ani am prieten de 3 ani si locuim impreuna.suntem in Italia de 4 ani.asta e viata si bune si rele...
linarkfts întreabă: